Vizualizarea atingerii ţelurilor pe care vi le propuneţi, fie că este vorba despre scăderea în greutate, despre admirarea panoramei de pe vârful Everestului sau despre căsătoria cu partenerul ideal, este un instrument util în arsenalul propriu de autodezvoltare.
Problema este că numeroase cercetări demonstrează că această experimentare a imaginaţiei pozitive face ca ambiţiile vizate să aibă, în realitate, şanse mai mici de realizare. De ce? Un studiu recent susţine că acest lucru se întâmplă deoarece imaginaţia pozitivă este demobilizatoare.
Ea “face ca energia (necesară transpunerii în fapt a aspiraţiilor individului n.t.) să pară inutilă”, explică Heather Kappes şi Gabriele Oettingen. “Oferindu-le oamenilor posibilitatea de a consuma viitorul pe care şi-l doresc, ne lămuresc cercetătoarele, imaginaţia pozitivă declanşează relaxarea care, în mod normal, ar trebui să însoţească realizarea obiectivului în sine, în loc să mobilizeze energia necesară atingerii sale.”
Cercetătoarele au demonstrat modul de manifestare a acestui proces pe parcursul a patru studii. Primul a fost şi cel mai puţin convingător, semănând cu o revenire la anii ′60. Femeile cărora li s-a cerut să fantazeze pozitiv, imaginându-şi că arătau bine şi se simţeau confortabil în pantofi cu toc înalt, au manifestat ulterior o energie scăzută - demonstrată de scăderea tensiunii lor arteriale -, spre deosebire de femeile cărora li se ceruse să fantazeze în mod mai critic, imaginându-şi argumente pro şi contra purtării de pantofi cu toc înalt, în ton cu moda.
Metodele de cercetare au progresat. În cel de-al doilea studiu, participanţii cărora li s-a cerut să fantazeze pozitiv, imaginându-şi că au câştigat un concurs de eseuri au declarat că se simţeau mai puţin energici decât participanţii cărora li se ceruse să fantazeze mai negativ în privinţa perspectivelor lor [de câştigare a concursului].
Apoi, imaginaţia pozitivă cu privire la săptămâna de lucru care urma i-a făcut pe participanţi să se simtă mai lipsiţi de energie; când au fost testaţi din nou, o săptămână mai târziu, au realizat mai puţine din obiectivele pe care şi le propuseseră pentru săptămâna respectivă decât participanţii la test din grupul de control, cărora li se ceruse să-şi imagineze cum doreau ei cum avea să decurgă săptămâna care urma.
În final, Kappes şi Oettingen au subliniat rolul contextului, arătând că imaginaţia pozitivă direcţionată spre o nevoie urgentă este deosebit de demobilizatoare. Acest studiu mai complex le cerea studenţilor participanţi să se abţină câteva ore de la mâncare şi băutură, după care unora dintre ei li se oferea să mănânce biscuiţi săraţi (sub pretextul realizării unui test de gust). Pentru participanţii aceştia foarte însetaţi, imaginaţia pozitivă despre un pahar mare cu apă rece, şi nu aceea despre reuşita la un examen, i-a făcut să se simtă mai puţin energici (aşa cum a indicat-o scăderea tensiunii lor arteriale). Pentru participanţii la studiu cărora li s-a permis să bea un pahar cu apă [după ce mâncaseră biscuiţi săraţi], în schimb, imaginaţia pozitivă cu privire la succesul pe care-l vor obţine la examen, şi nu apa, i-a făcut să se simtă mai puţin energici.
În toate studiile, cercetătoarele s-au străduit să excludă alte explicaţii: ele au eliminat, de exemplu, efectul enervării, în situaţia în care imaginaţia negativă aduce un plus de energie în virtutea faptului că este enervantă. Au eliminat şi eventualitatea ca unele fantazări să fie mai uşor de evocat decât altele. În plus, au optat pentru o stare de imaginaţie neutră, confirmându-se astfel faptul că imaginaţia pozitivă are într-adevăr ca efect o diminuare a energiei, în loc să demonstreze, mai simplu, că imaginaţia negativă este energizantă.
În concluzie, imaginaţia pozitivă are totuşi vreun beneficiu? Din perspectiva supravieţuirii ca individ, dacă un obiectiv – cum ar fi hrana sau apa – este imposibil de atins, s-ar putea să fie mai avantajos să ne complăcem într-o imaginaţie care ne transpune într-un mod de funcţionare care consumă mai puţină energie. Tot astfel, dacă ne este teamă de o anumită însărcinare, iar obiectivul nostru pe termen scurt îl constituie relaxarea, recurgerea la imaginaţia pozitivă cu privire la rezultatul pe care dorim să-l obţinem ar putea fi o modalitate de reducere a anxietăţii.
În ultimă instanţă, însă, Happes and Oettingen consideră că imaginaţia pozitivă este posibil să vă submineze şansele de a vă atinge obiectivele. „În loc să favorizeze realizările indivizilor, imaginaţia pozitivă îi va secătui de energia necesară baterii pe la diverse uşi pe cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă şi îi va goli de energia necesară apropierii de persoana iubită pe cei care suferă din dragoste”, scriu ei. „Fantazările mai puţin pozitive – care pun sub semnul întrebării realizarea unui viitor ideal şi care înfăţişează obstacole, probleme şi amânări – ar trebui să se dovedească mai benefice pentru acumularea energiei necesare pentru a avea succes.”
Acest studiu nu este singurul care demontează mitul unui instrument clasic de auto-dezvoltare. O lucrare din 2009 a dezvăluit că repetarea unor mantre pozitive despre propria persoană făcea ca indivizii cu stimă de sine scăzută să se simtă încă şi mai rău în privinţa propriei persoane.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului Why positive fantasies make your dreams less likely to come true, publicat de bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Adina Ihora
