Cu proxima ocazie când veţi face parte dintr-un auditoriu, întoarceţi-vă către necunoscutul care stă lângă voi şi priviţi-l cu atenţie. Veţi constata că el seamănă cu dumneavoastră. Înspăimântător, nu-i aşa? Oamenii se aşază lângă persoane care le seamănă sub aspect fizic.
Sean Mackinnon şi echipa sa de cercetători au arătat că oamenii se aşază lângă persoane care le seamănă sub aspect fizic. Este mai mult decât o tendinţă de agregare a unor persoane de acelaşi sex sau de aceeaşi etnicitate – un fenomen de altfel bine documentat de cercetări anterioare. Noua descoperire ar putea ajuta la găsirea unei explicaţii cu privire la cauza pentru care indivizii seamănă atât de des, sub aspect fizic, cu prietenii lor şi cu partenerii lor romantici (fenomen cunoscut ca "homofilie"): dacă indivizi asemănători fizic aleg să se aşeze unii lângă ceilalţi, vor avea şanse mai mari să întemeieze relaţii de prietenie sau sentimentale.
Pentru început, echipa lui Mackinnon a înregistrat, de 21 de ori în decursul a 3 luni de zile, locurile în care se aşezau câteva sute de studenţi într-un laborator de informatică şi dacă aceştia erau sau nu purtători de ochelari de vedere – un substitut simplificat al asemănării fizice. S-a constatat că studenţii se aşezau lângă persoane care, la fel ca şi ei, purtau ochelari, mult mai frecvent decât ar fi fost de aşteptat dacă ar fi fost distribuiţi aleatoriu (mărimea scorului a fost de 0,63).
Un al doilea studiu efectuat asupra a 18 cursuri universitare cu peste două mii de studenţi a extins această descoperire, arătând că indivizii era mai probabil să se aşeze lângă cineva care semăna cu ei în privinţa purtării ochelarilor, culorii şi lungimii părului decât ar fi fost de aşteptat dacă s-ar fi aşezat la întâmplare. Această observaţie şi-a menţinut validitatea chiar şi atunci când experimentul viza numai femeile sau numai subiecţii de rasă caucaziană, demonstrând astfel că efectul asemănării fizice era mai mult decât simpla agregare pe criterii de sex sau rasă.
Dacă, însă, indivizii se aşezau lângă persoane asemănătoare cu ei doar ca efect secundar al tendinţei de a se aşeza lângă prieteni sau parteneri, care, aşa cum au arătat-o cercetări anterioare, tind să semene între ei? Un al treilea studiu a abordat această preocupare, analizând cât de aproape se aşezau indivizii de o persoană necunoscută. Şaptezeci şi două de participante au participat la ceea ce ele credeau că era un studiu asupra comportamentului nonverbal; o partea a testului presupunea apropierea progresivă a scaunului pe care erau aşezate, de o participantă necunoscută (rol interpretat de o actriţă), în vederea unui presupus interviu. Aşa cum era de aşteptat, participantele care semănau cel mai mult cu tânăra respectivă (o caucaziană brunetă în vârstă de douăzeci de ani) aveau tendinţa să se aşeze mai aproape de aceasta.
De ce preferăm să ne aşezăm lângă persoane care ne seamănă? Studiul final al lui Mackinnon ne lămureşte. O sută şaptezeci şi patru de participanţi au privit fotografiile a opt indivizi şi au evaluat cât de mult îi simpatizau, în ce măsură considerau că manifestă atitudini asemănătoare cu ale lor şi în ce măsură considerau că aceştia i-ar fi acceptat la rândul lor. Au precizat, de asemenea, distanţa la care ar fi ales să se aşeze faţă de fiecare dintre persoanele din fotografii. În concordanţă cu cercetările anterioare, participanţii au răspuns că s-ar aşeza mai aproape indivizii care le semănau (în baza criteriilor de clasificare a asemănării furnizate de arbitri independenţi). Ei considerau şi că aceşti indivizi care le semănau fizic vor avea atitudini asemănătoare cu ale lor, îi vor agrea mai mult şi se aşteptau să fie acceptaţi de aceştia, comparativ cu opiniile în privinţa indivizilor care nu le semănau fizic. Factorul atitudini comune a fost cel mai puternic. O altă posibilă explicaţie ar fi că a căuta apropierea de persoanele care ne seamănă este o reminiscenţă evolutivă – instinctul de a rămâne lângă indivizi cu care ne înrudim genetic.
„Deşi poate părea un fapt anodin, simpla alegere de a ne aşeza lângă persoane care ne seamănă ar putea avea implicaţii majore la nivel macrosocial”, susţin cercetătorii. „…Şi-ar putea face apariţia segregarea, cu miriadele ei de prejudecăţi şi neînţelegeri. Fireşte că această tendinţă nu constituie decât o mică parte din procesele care favorizează segregarea şi homofilia la modul mai general, însă date fiind implicaţiile pentru segregarea rasială şi etnică, este cu certitudine un fenomen cu profunde implicaţii, implicaţii care merită a fi studiate în continuare.”
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului We sit near people who look like us, publicat de bps-research-digest.blogspot.com.
Traducere: Adina Ihora
