În prima parte a articolului am văzut că cei din lumea vestică şi ceilalţi locuitori ai planetei văd unele lucruri diferit, amprenta culturală asupra minţii fiind decisivă. În partea a doua - noi dovezi despre diferenţele existente între ciudaţi şi ceilalţi.
Excentrica minte a lumii vestice (1)
Dacă modul tău ciudat de a vedea natura este neobişnuit, concepţia ta despre tine este chiar mai ciudată, iar aceasta are mari implicaţii. Câteva studii au arătat că vesticii - în special nord-americanii şi europenii din Vest - au un sentiment al unei existenţe autonome mult mai accentuat decât îl au locuitorii din estul Asiei, care au tendinţa de a se vedea pe sine mai mult ca o componentă inseparabilă a unei comunităţi mai largi.
Această abordare diferită, individualistă ori colectivistă, a fost folosită pentru a explica de ce vesticii tind să iasă în evidenţă dintr-o mulţime, pe când esticii doresc să se integreze. De asemenea, această diferenţă pare să aibă legătură cu modul nostru de a raţiona. Vesticii sunt mai înclinaţi către o gândire analitică, concentrându-se asupra categoriilor şi legilor, în timp ce esticii gândesc holistic, acordând mai multă atenţie modelelor şi contextului.
Conform psihologului Shihui Han de la Universitatea din Beijing (China), un individ poate fi capabil de ambele stiluri de gândire. "Cu toate acestea, un sistem cultural domină mintea majorităţii". Dacă privim la populaţia lumii, observăm că cea mai mare parte are un stil de gândire holistic. Norenzayan a arătat că arabii şi ruşii, precum şi africanii şi locuitorii Americii Latine au o astfel de abordare, holistică.
Gândirea analitică este, prin urmare, o caracteristică aflată în minoritate. Chiar şi printre vestici aceasta este folosită în diferite proporţii, cei care fac apel îndeobşte la gândirea analitică fiind cei cu pregătire superioară. Cu alte cuvinte, oamenii ciudaţi sunt la extreme.
Şi asta nu e tot. Simţul nostru moral este unul neobişnuit, de asemenea. Johathan Haidt, un psiholog de la Universitatea din Charlottesville crede că moralitatea este "o halucinaţie consensuală", cam ca în filmul Matrix. "Când citeşti articolul despre oamenii ciudaţi, e ca şi când ai lua pastila roşie", afirmă Haidt, "Vedeţi, eu trăiesc într-o lume aparte, dar sunt o mulţime de alte lumi în afara acestei lumi, în afara "matricei" mele". Moralitatea ciudaţilor este în mod special bizară pentru că pune accentul pe concepte abstracte cum sunt justiţia şi drepturile individuale. Şi alte societăţi vorbesc despre acestea, dar versiunea lor de moralitate pune accent pe obligaţia oamenilor faţă de comunitate ori, adesea, faţă de zeii lor.
Un factor cheie care sprijină moralitatea este echitatea. Ceea ce este considerat just a fost înţeles ca fiind o trăsătură umană universală, dar Henrich, lucrând cu o echipă de antropologi şi de economişti, au arătat că lucrurile sunt diferite. Cercetătorii au observat diferenţele dintre culturi diferite referitoare la simţul justeţii folosind un joc: o persoană este invitată să ofere un procent (pe care îl decide) dintr-o sumă altei persoane, în mod anonim, cu condiţia ca în cazul în care a doua persoană acceptă oferta, cel care oferă rămâne cu restul de bani, iar cel care primeşte cu ceea ce i s-a oferit, dar dacă a doua persoană nu acceptă oferta (considerând-o prea mică, de pildă), niciunul nu se alege cu nimic.
Au fost descoperite diferenţe majore în comportament. Oamenii ciudaţi au avut tendinţa să facă oferte generoase (în jurul a 50% din sumă), iar când au fost în postura de a primi, au avut tendinţa să respingă ofertele mici. Oamenii din societăţi mai mici au făcut oferte mai mici şi au fost mai dispuşi să accepte oferte mici ale altora. Cu alte cuvinte, cei din societăţile mai mici, nu oamenii ciudaţi, au fost cei care au adoptat un comportament mai raţional, pentru că la urma urmelor era vorba de bani oferiţi fără nicio pretenţie, gratuit.
Tranzacţii "în orb" ca cea descrisă mai sus sunt din ce în ce mai prezente în lumea modernă; cercetătorii s-au întrebat dacă pot identifica aspecte ale culturii care influenţează comportamentul oamenilor în asemenea ipostaze. Într-un articol publicat în martie 2010, echipa lui Henrich a arătat că ofertele făcute anonim pot fi prezise pe baza a două evoluţii culturale relativ recente: integrarea pieţelor şi religia organizată. Cu cât o cultură se bazează mai mult pe tranzacţiile comerciale, iar participarea la activităţile religiilor organizate ca Islamul şi creştinismul este mai mare, cu atât este mai probabil ca oamenii să se arate mai generoşi faţă de străini.
Poate nu ar trebui să fim surprinşi că psihologia noastră, a ciudaţilor, este aşa de diferită de cea mai mare parte a umanităţii. La urma urmelor, dacă modul nostru de a gândi este influenţat de cultura în care trăim, iar cultura ciudaţilor nu a existat în mediul social în care specia noastră a evoluat, atunci este de aşteptat să fim diferiţi. Problema este că noi nu am văzut niciodată lucrurile astfel. Rezultatele cercetătorilor ciudaţi au, prin urmare, limitări inerente, iar unele inadvertenţe sunt conţinute în chiar instrumentele de lucru folosite. Sunt, de exemplu, întrebări în testul standard pentru măsurarea coeficientului IQ pentru care răspunsul analitic este considerat corect, iar cel holistic incorect. Majoritatea oamenilor va răspunde, deci, greşit la aceste întrebări.
Mesajul important pentru psihologi este acela că trebuie să-şi lărgească aria de selecţie a subiecţilor înainte de a trage concluzii care vizează psihologia umană; dacă nu, concluziile trebuie restrânse la subpopulaţia din rândul căreia au fost aleşi participanţii la experimente. În ceea ce vă priveşte pe voi, cititorii acestui articol, data viitoare când veţi urmări un documentar cu membri ai unor triburi africane ori din jungla amazoniană, încercaţi să vă amintiţi că voi sunteţi cei exotici, că la nivel planetar reprezentaţi o minoritate ciudată.
Aspecte comune ale psihologiei umane
Cu ceva vreme în urmă se considera că este lipsit de riscuri să presupui că există aspecte fundamentale ale funcţionării creierului care sunt comune oricărei fiinţe umane, ca, de exemplu, percepţia vizuală. Acum ştim că de fapt cultura joacă un rol foarte important în modelarea psihologiei omului. Cu toate acestea, după câte ştim astăzi, sunt multe zone comune tuturor oamenilor, ca de exemplu:
- percepţia culorilor;
- recunoaşterea expresiilor feţei pentru anumite emoţii, ca frica şi dezgustul;
- simţul estimării cantităţilor;
- teoria funcţionării minţii, în sensul admiterii că şi ceilalţi oameni au propriile gânduri, credinţe şi intenţii care ghidează acţiunea;
- selecţia sexuală: atât bărbaţii din societăţile industrializate, cât şi cei din societăţile ne-industrializate preferă femeile cu un raport mijloc-coapse de 0,7, care reprezintă dimensiunile lui Naomi Campbell.
Textul de mai sus reprezintă traducerea şi adaptarea acestui articol, realizată cu acordul New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
