Cea mai mare parte a activității minții noastre se desfășoară ascuns, în background, fără acces conștient, fără înțelegerea motivațiilor originare. Nu știm (experimentăm) cum sunt create percepțiile noastre, nu știm (experimentăm) cum sunt generate gândurile (și varianta materializată, vorbirea), nu avem acces la mecanismul de identificare a amintirilor, la procesul de control al musculaturii șamd.
Iată un exemplu simplu. Să spunem că cineva îți pune o întrebare, la care nu ai răspunsul pregătit și la care trebuie să răspunzi, din politețe. De exemplu: „Cum crezi că va fi vremea în toamna asta?”.
Ia o scurtă pauză de la citit și reflectează. Vezi ce răspuns îți livrează mintea ta.
Cam ce ai răspunde? Inițial nu știi, dar aștepți să ți se ofere ceva, nu? Sub aparența unui proces reflexiv (chipurile te gândești...), ești la mila zonei inconștiente a minții, care, speri, va produce ceva decent. Deci, ce ai răspuns la întrebare?
Să spunem că ai răspuns ceva. Poate ai spus: „Da... cred că va fi o toamnă caldă. Prea a fost rece primăvara asta. Iar cu schimbările astea climatice, cine știe, poate clima se răzbună spre finele anului”. Ori poate altceva a găsit mintea ta de cuviință să spună. Cine știe, altul decât tu? A, nici măcar tu nu știi prea bine de ce ai spus ce ai spus, deși acum, că ai spus, pare că are sens, nu? Orice ai fi spus.
Mintea noastră lucrează, așadar, în tăcere, fără ca „noi” să știm ce se petrece, în fapt acolo. „Noi” doar luăm act de ultimul act al acestor procese. Și ni-l asumăm, sub iluzia că totul este sub control.
Citiți și:
→ Doar rareori cunoaștem motivația din spatele deciziilor noastre
→ Nu vom ști niciodată ce este liberul-arbitru
→ Nu vom înțelege niciodată ce este conștiința
