Este homosexualitatea împotriva naturii? Este aceasta de natură genetică ori efectul unui mediu defectuos?

Multe ţări,  cum este şi cazul României, la nivelul mentalului colectiv, se luptă cu ideea acceptării homosexualităţii ca reprezentând o manifestare normală a naturii umane.  În SUA, până în 1973 homosexualitatea a fost privită ca o boală psihică. În România a fost interzisă prin lege în 1937, pentru a fi dezincriminată în 2001. În ultimii ani însă,  multe filme americane au în regie ca punct obligatoriu prezentarea unui cuplu homosexual, probabil într-o acţiune concertată a Hollywoodului de a obişnui privitorii cu conceptul. Homosexualitatea este astăzi condamnată penal în multe ţări, uneori chiar cu moartea; în Brunei, de exemplu, noul cod penal prevede omorârea cu pietre pentru acte homosexuale.

Pentru că am menţionat mai sus filmele americane... „The miseducation of Cameron Post” este un film din 2018, bazat pe un roman, care pune în balanţă, pe de-o parte, ceea ce cred încă mulţi, că homosexualitatea este un fel „accident” ce apare în viaţa individului, ca urmare a educaţiei/mediului deficitar, şi, pe de altă parte, imposibilitatea schimbării celor care se simt atraşi de sexul similar. Acţiunea are loc, în cea mai mare parte, într-un fel de centru de de-homosexualizare. Filmul, având un ritm lent, prezentând destul de bine psihologia celor două părţi implicate în acest conflict, lasă, desigur, problema homosexualităţii nerezolvată, dar arată foarte bine lupta surdă dintre opinii trase de păr cu privire la homosexualitate şi natura umană. Pentru cei interesaţi de subiect, poate fi un film interesant.

Deşi sexualitatea nu mai este demult un subiect tabu în Vest ori în România, cu toate acestea este greu de găsit un punct de vedere ştiinţific şi exhaustiv pe acest subiect în sursele publice uşor accesibile publicului (site-uri publicaţii). Desigur, subiectul este dezbătut în cărţi de specialitate, dar cine le citeşte? De regulă, ce este mai vizibil în spaţiul public se rezumă la prezentarea acţiunilor grupărilor de homosexuali, care luptă pentru acceptare socială. Aceste manifestări sunt adesea însoţite de contramanifestații ale celor care-i detestă.

Ce ne propunem în acest articol este răspundem la o serie de întrebări fundamentale:
1) este homosexualitatea împotriva naturii?
2) este homosexualitatea de natură genetică ori apare ca urmare unei istorii personale ce favorizează homosexualitatea?
3) cât de răspândită este homosexualitatea la om?

Înainte de a încerca să răspundem întrebărilor de mai sus trebuie făcută o precizare: sursa principală a acestui articol este cartea prezentată în subsolul articolului. Ca atare, nu am mai menţionat explicit în acest articol, de dragul simplităţii lecturii, studiile care stau la baza datelor prezentate mai jos; acestea sunt prezentate în carte.

1. Este homosexualitatea un act împotriva naturii?

Argumentele pentru a susţine acest punct de vedere ar fi următoarele: a) homosexualitatea este împotriva naturii, pentru că sexul are rolul de a produce copii, iar homosexualii nu pot da naştere unor copii; b) homosexualitatea este specifică omului, iar dacă animalele nu sunt homosexuale, asta înseamnă că homosexualitatea este doar o pervertire a naturii „pure”, naturale a omului.

Pentru a judeca dacă activitatea sexuală umană se desfăşoară cu precădere pentru a produce copii, iată nişte estimări ale studiilor efectuate privind relaţia dintre frecvenţa activităţii sexuale a omului şi naşterea de copii: în Marea Britanie au loc în fiecare an aproximativ 900 de milioane de acte sexuale, din care rezultă circa 900 de mii de copii (doar puţin peste 750 de mii se nasc, din diverse motive, inclusiv avorturi). Înseamnă că la 1.000 de acte sexuale se procreează o dată. Ceea ce înseamnă că majoritatea covârşitoare a activităţii sexuale umane este doar „for fun”. Omul a decuplat demult sexul de procreare. Dar aceasta nu o constare valabilă doar pentru om. În cazul „rudelor” noastre îndepărtate, maimuţele bonobo, un pui rezultă în urma a mai mult de 18.000 de acte sexuale.

Bun, sexul nu e doar pentru procreare. Asta nu e o noutate pentru mulţi, cu siguranţă. Dar de ce e prezentă doar la om, cum cred unii? Surpriza pentru aceştia este că homosexualitatea nu este prezentă doar la om, ci abundă în natură. În fapt lista animalelor care se implică în activităţi sexuale de natură homosexuală este atât de lungă, că nici măcar nu este pe deplin stabilită. Homosexualitatea este, în fapt, prezentă în tot regnul animal.  Iată, în continuare, câteva exemple.

Probabil cazul cel mai notoriu este cel al girafelor. Girafele au tendința de a sta separate, funcţie de sex. Şi masculii se luptă între ei adesea. Se „împacă” de multe ori prin acte homosexuale. În urma observării unui grup de girafe din Tanzania pentru 3.200 de ore, cercetătorii au observat un număr de 16 acte homosexuale, între masculi, şi un singur act heterosexual. Aşadar, cea mai mare parte a activităţii sexuale a girafelor este de natură homosexuală. De ce este aşa este imposibil de explicat.

Alte animale documentate ca fiind implicate în activităţi homosexuale: bonobo, elefanţii, leii, macacul, oile, şobolanii, peste 20 de specii de lilieci etc.

Cu toate acestea spuse, putem sublinia două lucruri: homosexualitatea este larg răspândită în societatea umană, ne place ori nu, iar, pe de altă parte, homosexualitatea abundă în lumea animală.

2. Este homosexualitatea de natură genetică?

Homosexualitatea trebuie să aibă o natură genetică. Orice comportament uman are. Dar, pe de altă parte, nicio trăsătură umană complexă nu este determinată de activarea unei singure gene, ci presupune mulţi factori genetici concurenţi, la care se adaugă propria istorie personală (cultura în care trăieşti, mediul familial, anturajul etc.).

În 2014 au fost publicate rezultatele unui studiu asupra a 409 de fraţi homosexuali (doar bărbaţi), care arată destul de clar natura genetică a homosexualităţii, identificând două zone din genom implicate în determinarea orientării sexuale. Dar, după cum puteţi citi şi mai jos, sexualitatea umană este mult mai complicată, căci orientarea sexuală nu este mereu în alb şi negru.

Deşi s-ar putea să nu descoperim niciodată întregul angrenaj care face ca cineva să devină homosexual, probabil că merită menţionat un lucru: homosexualitatea nu este o boală, nu este o deficienţă, ci doar un comportament uman care a însoţit specia umană de la apariţia acesteia.

Grecia antică a reprezentat o perioadă în care homosexualitatea a fost privită cu mult mai multă deschidere decât astăzi. Dar homosexualitatea a fost bine documentată şi în ce priveşte Roma antică, populațiile băştinaşe ale Americilor, Japoniei etc.

Cazul Greciei antice ne spune şi altceva, de excepţională importanţă: ca multe dintre comportamentele umane, sexualitatea (incluzând homosexualitatea) este programată social uneori. Dacă în cultura în care trăieşti homosexualitatea este privită ca o activitate normală pentru a anumită categorie socială, omul îşi adaptează comportamentul ca atare. Oricât de multă repulsie simt cei care consideră homosexualitatea inacceptabilă, istoria ne arată că acest aspect este valid. Aşadar, dincolo de determinarea genetică, omul se poate angaja în acte homosexuale, ca aliniere la norme sociale. Şi astăzi există triburi, cu obiceiuri străvechi, în care acte homosexuale ritualice au loc regulat, ca parte a culturii tribale.

Dar apropo de experienţa personală, mai este un aspect care ne arată complexitatea propriei acceptări a homosexualităţii: câţi dintre bărbaţii care se declară heterosexuali şi sunt revoltaţi de homosexualitatea masculină sunt la fel de revoltaţi de homosexualitatea feminină? Conform statisticilor site-urilor pornografice, publicate anual, care sunt vizitate în special de bărbaţi, secţiunile dedicate lesbianismului sunt foarte frecventate.

Pentru cei care vreţi să vă lămuriţi cu privire la natura complicată (şi adesea perversă) a activităţilor sexuale umane, vă invit să citiţi capitolul 5 al unei cărţi recente: The Science Behind Humanity's Dark Side, de Julia Shaw.

Din ce se cunoaşte astăzi, există o diferenţă între homosexualitate la bărbaţi şi la femei. Lesbienele au tendinţa de a fi mai „fluide" în preferinţele sexuale, aceasta însemnând că identitatea, şi, prin urmare, comportamentul lor sexual, este mai probabil să se schimbe de-a lungul vieţii decât în cazul bărbaţilor. Ce generează această fluiditate este greu de spus astăzi. Dar tocmai am menţionat o altă idee importantă, puţin cunoscută: tendinţele sexuale ale omului sunt fluide, mulţi prezentând variaţii ale acestora pe timpul vieţii şi mulţi fiind bisexuali.

Una dintre întrebările dificile este următoarea: dacă sexualitatea are ca prim scop reproducerea, atunci de ce genele care influenţează această tendinţă către homosexualitate nu au fost eliminate în cursul timpului? Un lucru este clar: genele homosexualilor „puri” nu se perpetuează prin procreare, deci ar părea logic ca în multiple generaţii acestea să dispară din genom. Nu e o întrebare la care să se poată răspunde uşor. Ce se poate constata este că multe specii sunt homosexuale, iar speciile nu sunt puse în pericol din acest motiv. Este valabil şi în cazul omului. Un potențial răspuns ar putea fi: homosexualitatea exclusivă (cei care sunt atrași doar de sexul similar) este rară la om, ceea ce nu duce la împiedicarea perpetuării speciei. Acelaşi lucru este valabil şi la alte animale: deşi sunt implicate în acte homosexuale, de exemplu, girafele sunt în fapt bisexuale, ceea ce asigură continuitatea speciei.

3. Cât de răspândită este homosexualitatea la om?

Chestiunea nu este simplă. Pentru că în multe cazuri, aşa cum am precizat mai sus, identitatea sexuală este fluidă. Unele persoane sunt homosexuale de la vârstă fragedă, altele au o componentă majoră, ca heterosexualitatea, dar au şi episoade homosexuale în viaţa lor, altele se apreciază bisexuale, fără a trage o linie de demarcaţie clară între preferinţa pentru acelaşi sex ori sexul opus.

Ca să prezentăm totuşi o cifră, anumite studii au arătat că circa 20% din populaţia globului a avut momente de atracţie sexuală faţă de acelaşi sex în cursul vieţii. Procentul celor care au fost efectiv implicaţi în activităţi homosexuale se situează însă în jurul a 10 procente. Dacă luaţi în calcul că populaţia globului este de aproximativ 7 miliarde, atunci circa 700 de milioane pot fi categorisiţi ca homosexuali!

Concluzii

Acesta este doar un articol de introducere în complexitatea problemei homosexualităţii. Scopul a fost de a prezenta ceea ce se ştie astăzi despre acest subiect, pus în perspectivă istorică.

Concluziile sunt totuşi clare: homosexualitatea nu este „împotriva naturii”, fiind în fapt foarte răspândită în natură, iar homosexualitatea este prezentă la sute de milioane de oameni în diverse grade.

Dar probabil cel mai important aspect este următorul: homosexualitatea nu este o boală psihică, şi chiar dacă modul în care apare şi evoluează este încă neexplicat pe deplin (cum probabil va şi rămâne pentru multă vreme, ca mare parte  a comportamentului uman), este clar că nu reprezintă nici o deviaţie medicală, nici un pericol pentru societate, în ansamblu.