Psihofizica este un curent al psihologiei care s-a străduit să înţeleagă interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. De exemplu, în ce fel este translatată lumina în experienţă mentală? Care sunt influenţele psihofizicii asupra psihologiei moderne?
| Introducere în psihologie. Cuprins (Cap.1: Psihologie şi ştiinţă) - (Partea a II-a: Istoria psihologiei) - Psihofizica tradiţională Începuturile psihologiei: frenologia (5) |
Un strămoş cu o mai bună reputaţie decât frenologia al psihologiei, încă predat prin şcoli, este psihofizica. Vom discuta versiunea modernă a acesteia în capitolul 4 al cărţii, în secţiunea intitulată "Psihofizica şi detectarea semnalelor".
Cuvântul psihofizică se referă la interacţiunea dintre minte şi lumea fizică. Psihofizicienii erau interesaţi în a afla modul în care informaţia din lumea fizică (ca lumina ori sunetul) este translatată în experienţă mentală (percepţia luminii şi a sunetului).
Care erau preocupările psihofizicii? Ce influenţă a avut psihofizica asupra psihologiei?
În istoria psihologiei, psihofizica a avut importanţă, întrucât a fost riguroasă şi ştiinţifică, spre deosebire de psihologia anterioară şi pentru că a stimulat cercetarea, ducând la construirea primelor laboratoare de psihologie. O carte despre psihofizică scrisă de Gustav Fechner, publicată în 1869, este considerată ca actul de naştere a psihologiei experimentale moderne.
Folosind instrumentele disponibile la mijlocul secolului al XIX-lea, psihofizicienii au încercat să răspundă unor întrebări precum:
:: care este cea mai mică unitate de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care este cea mai slabă lumină ce poate fi detectată de către ochi?
:: care este cea mai mică modificare de energie pe care o persoană o poate detecta? De exemplu, care cea mai mică modificare a intensităţii sunetului pe care o persoană o poate percepe?
Ce opinie a avut William James despre psihofizică?
Psihofizicienii s-au bazat într-o mare măsură pe grafice şi ecuaţii. Alămurile strălucitoare folosite de aceştia (dar şi ecuaţiile) aveau darul de a impresiona şi de a intimida studenţii începători. William James scria în 1876: "Este mai mult decât îndoielnic dacă legea psihofizicii a lui Fechner este de vreo importanţă în psihologie, dar pentru că toate aceste învăţături sunt foarte dificile şi foarte "ştiinţifice", oamenii vor respinge ori profesor care nu le-a înghiţit şi nu le-a asimilat".
Cu alte cuvinte, psihofizica era foarte impresionantă (în parte pentru că era dificil de înţeles), dar nu părea să aibă o relevanţă practică pentru psihologie. Cu toate acestea, psihofizica a rezistat în timp. Odată cu dezvoltarea Teoriei detectării semnalelor în anul 1960, psihofizicienii au ajuns la un nou nivel de sofisticare şi relevanţă. În acest fel, psihofizica a devenit mai relevantă în chestiuni psihologice şi a fost folosită pentru a evalua acupunctura, designul interfeţelor om-maşină şi pentru analizarea performanţelor sistemelor audio.
Noua psihologie a lui Wilhelm Wundt (7)
Traducerea este făcută cu acordul autorului şi este protejată de legea drepturilor de autor.
