Se estimează că piața globală a drogurilor ilicite valorează cel puțin o jumătate de trilion de dolari americani anual. Droguri precum cocaina, metamfetamina și heroina generează venituri uriașe de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, de la locurile unde sunt cultivate sau produse – în principal Columbia și Bolivia, China, Afganistan și „triunghiul de aur” format din Myanmar, Laos și Thailanda – până în punctele unde drogurile finite sunt consumate.
Câștigurile din comerțul ilicit cu droguri variază. Puțini ajung să facă sumele care l-au propulsat cândva pe fostul lider de cartel mexican Joaquín „El Chapo” Guzmán pe lista Forbes a miliardarilor lumii. Însă, deși „capetele” cartelurilor de droguri sunt cei mai mari beneficiari individuali, aceștia nu dețin majoritatea banilor generați de-a lungul lanțului global de aprovizionare.
În ciuda portretizării lor frecvent romantizate în filme și seriale, cartelurile de droguri sunt în esență companii internaționale de logistică. Ele colaborează cu distribuitori din diferite țări care livrează drogurile către angrosiști regionali, care la rândul lor aprovizionează comercianții locali (dealerii) care vând drogurile direct indivizilor.
Fiecare participant din lanțul de aprovizionare își ia partea, majoritatea oamenilor obținând venituri mult mai modeste decât traficanții de droguri milionari descriși în cântecele narcocorrido. În interviurile noastre cu cei implicați în afaceri cu droguri ilegale din SUA și Marea Britanie, am discutat frecvent cu vânzători ale căror venituri variau de la bani de buzunar până la a le permite un trai relativ confortabil.
Aproximativ 70% până la 80% din veniturile totale generate de drogurile ilicite sunt împărțite între numeroșii distribuitori angro și dealerii de stradă din țările de destinație precum Regatul Unit și Statele Unite, unde prețul pe gram este cel mai mare. Modul în care acești bani circulă și sunt folosiți pentru a susține comerțul ilicit cu droguri ar trebui să fie o parte importantă a oricărei strategii eficiente antidrog, însă rareori este.
Spălători de bani profesioniști
Persoanele și organizațiile responsabile de spălarea veniturilor banilor din droguri – adică transformarea lor în bani de neidentificat care pot fi ușor cheltuiți sau în active care pot fi deținute sau vândute – operează adesea sub radarul autorităților și al presei.
Totuși, metodele prin care sunt spălați banii din droguri nu sunt deloc un mister. Tehnicile includ transferuri bancare către conturi offshore, investiții în companii-fantomă sau depuneri în afaceri care operează cu numerar, precum și achiziționarea de valute străine sau (într-o măsură mai mică) criptomonede. În plus, transportul direct al numerarului peste granițe este o metodă frecvent utilizată, cunoscută sub denumirea de „transfer de numerar în vrac”.
Cei mai mari jucători din industria drogurilor ilicite, precum cartelurile internaționale, distribuitorii naționali și angrosiștii de mari dimensiuni, folosesc adesea spălători de bani profesioniști – unii dintre ei având locuri de muncă aparent respectabile în sectorul financiar. Într-un caz recent, autoritățile de reglementare financiară din SUA au amendat TD Bank cu 3 miliarde de dolari americani (2,4 miliarde de lire sterline) – o sancțiune record pentru o bancă – pentru facilitarea spălării a milioane de dolari proveniți de la cartelurile de droguri.
Pe parcursul a șase ani, peste 90% dintre tranzacțiile băncii au fost nesupravegheate, permițând „ca trei rețele de spălare a banilor să transfere colectiv peste 670 de milioane de dolari prin conturi TD Bank”. Fostul procuror general al SUA, Merrick Garland, a comentat: „Făcând serviciile sale convenabile pentru criminali, [TD Bank] a devenit unul dintre ei.”
Unele rețele de spălare a banilor sunt la fel de globale precum lanțurile de aprovizionare cu droguri pe care le deservesc. În iunie 2024, investigația pe mai mulți ani a Departamentului Justiției din SUA, numită „Operațiunea Fortune Runner”, a dus la punerea sub acuzare a unor asociați din Los Angeles ai cartelului mexican Sinaloa pentru cooperarea cu grupuri de spălare a banilor conectate cu o rețea bancară clandestină chineză.
Potrivit șefului investigațiilor penale al IRS, Guy Ficco: „Traficanții de droguri generează cantități imense de numerar prin operațiunile lor ilicite. Acest caz este un exemplu clar de spălători de bani chinezi care colaborează direct cu traficanți de droguri pentru a încerca să legitimeze profiturile generate din activități legate de droguri”.
Conform Departamentului Justiției, „mulți cetățeni chinezi înstăriți” – împiedicați de guvernul chinez să transfere sume mari în SUA din cauza restricțiilor privind fuga de capital – caută alternative informale la sistemul bancar convențional, inclusiv prin scheme de spălare a banilor din droguri.
DOJ a explicat cum funcționează acest sistem: „Investitorul din China contactează o persoană care are dolari americani disponibili pentru vânzare în Statele Unite. Vânzătorul de dolari americani oferă informații de identificare pentru un cont bancar din China, cu instrucțiuni pentru ca investitorul să depună monedă chineză (renminbi) în acel cont. Odată ce proprietarul contului vede depunerea, o sumă echivalentă în dolari este eliberată cumpărătorului în Statele Unite”.
Aceste aranjamente nu sunt unice pentru actorii chinezi. Scheme similare au loc în întreaga lume, inclusiv prin utilizarea pieței negre a peso-ului și a sistemului internațional de transfer de bani Hawala.
„Spălătorii” profesioniști de bani creează și exploatează vulnerabilități ale sistemului financiar global. O astfel de corupție permite ca tranzacțiile suspecte să aibă loc fără verificări sau supraveghere adecvată. Acest lucru nu doar că reduce transparența sistemului financiar, dar erodează și încrederea publicului în acesta.
Cum își spală cartelurile banii
Cartelurile internaționale de droguri și angrosiștii naționali obțin adaosuri mai mici per tranzacție în comparație cu comercianții cu amănuntul. Dar, deoarece sunt responsabili pentru transportul unor cantități uriașe de droguri ilicite, generează totuși venituri de milioane de dolari.
Cei mai prolifici distribuitori de droguri cunoscuți din istoria SUA, Margarito Flores Jr. și fratele său geamăn Pedro, au livrat droguri în valoare de miliarde de dolari – cocaină, heroină și metamfetamine – clienților angro din SUA și Canada între 1998 și 2009. Ei lucrau pentru Guzmán și Ismael „El Mayo” Zambada García, pe atunci liderii cartelului Sinaloa, precum și pentru frații Beltrán Leyva, al căror cartel le purta numele.
Astăzi, Margarito Flores Jr. instruiește forțele de ordine din SUA cu privire la metodele pe care el și fratele său le-au folosit pentru a trafica droguri și a conduce afacerea. În ianuarie 2015, ambii au fost condamnați la 14 ani de închisoare pentru trafic de droguri – Margarito Flores Jr. avea să îl contacteze ulterior pe unul dintre autorii acestui articol (R.V. Gundur) după ce a citit cartea acestuia, „Trying to Make It: The Enterprises, Gangs, and People of the American Drug Trade”, care include o relatare detaliată a activităților echipei Flores.
Într-un interviu ulterior, el ne-a spus: „Fratele meu și cu mine estimăm că, dacă am aduna toți banii pe care i-am trimis înapoi în Mexic în deceniul în care am vândut droguri, probabil ar depăși 3,5 miliarde de dolari”.
Miliardele trimise în Mexic au fost folosite de Guzmán, Zambada și frații Beltrán Leyva nu doar pentru a-și extinde afacerile cu droguri, ci și pentru a corupe figuri influente, precum fostul secretar pentru securitate publică al Mexicului, Genaro García Luna.
García Luna, care a fost cel mai înalt oficial din forțele de ordine ale Mexicului între 2006 și 2012, a fost condamnat în octombrie 2024 la aproape 40 de ani de închisoare, fiind găsit vinovat de primirea a milioane de dolari mită din partea cartelului Sinaloa, precum și de facilitarea traficului a peste un milion de kilograme de cocaină în SUA.
Flores ne-a explicat: „Este important să înțelegem că, în fapt, corupția afectează oameni de la toate nivelurile guvernului. Plățile noastre au inclus polițiști locali și alți membri ai comunității, până la persoane cu funcții înalte în guvern. Mulți dintre acești bani au ajuns să alimenteze conflictele violente dintre carteluri”.
Deși presa a relatat pe larg despre spălarea banilor proveniți din droguri prin afaceri și bănci de mare profil precum Wachovia și HSBC, Flores a sugerat că „banii implicați în comerțul cu droguri sunt mult mai mulți decât poate înțelege cineva cu adevărat”. Motivul, a spus el, este că este foarte greu de urmărit fluxul de numerar transportat prin camioane, bărci, avioane și chiar drone.
Flores ne-a spus: „E o concepție greșită că toți cei care fac mulți bani din droguri sau alte afaceri ilegale fac un efort să își spele banii. Fratele meu și cu mine am păstrat mare parte din ce am câștigat în numerar. Știam că guvernul putea eventual confisca tot [ce era altceva]”.
Și au avut dreptate: în cele din urmă, exact asta a făcut guvernul SUA.
Spălarea banilor de „zi cu zi”
În studiul nostru privind strategiile de spălare a banilor folosite de persoanele implicate în comerțul ilicit cu droguri în Marea Britanie și SUA, am constatat că dealerii de stradă nu folosesc de obicei metode sofisticate de spălare a banilor. În schimb, își cheltuie numerarul pe mâncare și alte cheltuieli cotidiene.
Un dealer independent din Regatul Unit, a cărui experiență era tipică pentru mulți, a folosit banii câștigați din vânzarea de cocaină pentru a cumpăra alimente și a plăti facturi pentru el și fiica sa.
Cheltuirea banilor, chiar și a unor sume mici, proveniți din activități ilegale este o infracțiune de spălare a banilor – deși rareori este urmărită penal. Drept urmare, aceste activități cotidiene care reintegrează banii din droguri în economia legală nu sunt bine documentate – deși valoarea de stradă a drogurilor este ceea ce alimentează estimările globale ale pieței.
Dealerii de stradă cu spirit antreprenorial pot obține venituri brute comparabile cu ale lucrătorilor bine plătiți din mediul corporatist. Dar trebuie, desigur, să-și mascheze originea veniturilor înainte de a-i putea cheltui și se folosesc diverse tactici pentru a face acest lucru.
Unii dealeri solicită ajutorul prietenilor apropiați sau al membrilor familiei pentru a acționa ca „paravane”. Aceștia sunt persoane dispuse să pună în numele lor bunuri plătite cu bani din droguri – cum ar fi mașini, proprietăți sau chiar afaceri – în numele dealerului. Personajul interpretat de Idris Elba, Stringer Bell, în serialul The Wire al HBO, a fost o reprezentare exactă a cuiva care investește în afaceri legale folosind bani proveniți din droguri.
Aceste strategii apar oriunde există activități ilegale și sunt practicate de peste un secol. În SUA, am intervievat angrosiști care și-au trecut locuințele și alte proprietăți pe numele rudelor. Acest lucru este făcut pentru a reduce riscul de confiscare a activelor în cazul unei condamnări. Dacă o activitate ilegală poate crea un beneficiar aparent legal care nu este implicat în activități criminale, atunci bunul respectiv este mai greu de confiscat. Acesta este motivul pentru care suspendarea supravegherii beneficiarilor reali de către administrația Donald Trump este problematică din perspectiva combaterii traficului de droguri.
În democrațiile liberale, guvernele nu pot investiga finanțele cuiva doar pentru că este rudă cu un infractor. Banii murdari care sunt depuși în conturile lor pot fi deghizați ca venituri legitime, ceea ce face dificilă identificarea lor, deși investigațiile temeinice îi pot scoate la iveală.
În Regatul Unit am vorbit și cu comercianți de droguri de succes care își înființaseră afaceri locale pe numele lor. Agenția de aplicare a legii a Uniunii Europene, Europol, a raportat activități similare în întreaga Europă.
Afaceri legale sunt un vehicul comun – și adesea greu de detectat – pentru spălarea banilor din droguri. Barurile, cluburile, sălile de fitness și saloanele de coafură, manichiură sau bronzare pot fi ușor înființate cu bani din droguri, deoarece infuziile mari de numerar pentru lansarea unei afaceri nu sunt, în general, examinate cu atenție. Aceste tipuri de afaceri sunt relativ ușor de administrat, au un flux mare de numerar și oferă o acoperire adecvată pentru banii murdari.
De exemplu, un salon de înfrumusețare – în special unul care oferă servicii exclusiviste – ar putea integra cu ușurință veniturile din droguri în contabilitatea sa prin raportarea unor vânzări care, în realitate, nu au avut loc. Saloanele de bronzare pot fi înființate cu cheltuieli reduse, deoarece necesită doar paturi de bronzat și închirierea unui spațiu.
Pe lângă baruri, cluburi și saloane, firmele de construcții și restaurantele se remarcă drept alte afaceri cu numerar intens și volum mare de tranzacții – caracteristici care le fac fronturi ideale pentru spălarea banilor.
Este greu de recunoscut o afacere „murdară”
Nu există o modalitate sigură de a stabili dacă o afacere este un paravan pentru spălare de bani. În timp ce unele pot părea afaceri care se luptă să supraviețuiască, altele se dezvoltă în operațiuni viabile care, în cele din urmă, nu mai au nevoie de bani murdari pentru a funcționa.
Unii traficanți de droguri integrează practicile de spălare a banilor în slujbele lor legitime. Muncitorii calificați, cum ar fi electricienii sau instalatorii, de exemplu, pot spăla bani prin generarea de facturi pentru lucrări fictive, apoi declarând veniturile în declarațiile fiscale.
Atât în Regatul Unit, cât și în Statele Unite, autoritățile fiscale nu sunt însărcinate cu verificarea veridicității fondurilor raportate și sunt, în general, mulțumite dacă impozitul este plătit. Cu alte cuvinte, ele consideră în general că venitul declarat este dovada unei activități comerciale legale. În plus, atât ele, cât și poliția, nu dispun de resursele necesare pentru a investiga aceste afaceri din perspectiva spălării banilor.
Prin afacerile lor legale, mulți traficanți de droguri plătesc impozite semnificative pe veniturile lor ilegale și, astfel, contribuie la economie.
Plata impozitului pe venit face ca acest venit să fie, de facto, „spălat”. El poate fi apoi investit și folosit pentru a înființa alte afaceri, sau pentru a cumpăra mașini și proprietăți fără a stârni suspiciuni. De asemenea, poate îmbunătăți scorurile de credit și accesul la servicii financiare legale, precum împrumuturile bancare.
Mulți traficanți de droguri de mică amploare își înființează afaceri legale pentru a ieși din comerțul ilicit de droguri. Am intervievat un traficant de cocaină care își folosise banii din droguri pentru a înființa un magazin de electronice; odată ce acesta a devenit profitabil, a renunțat la trafic. În mod similar, o persoană implicată într-o afacere semi-legală cu oxid de azot și-a folosit profiturile pentru a înființa un serviciu legal de livrare de alcool.
Prin auto-spălare, acești traficanți de droguri de mică anvergură transformă veniturile infracționale în numerar cheltuibil – și pot ajunge, în cele din urmă, să părăsească criminalitatea definitiv.
Lupta (pierdută) împotriva banilor spălați
În întreaga lume, eforturile de combatere a spălării banilor din partea bandelor de crimă organizată sunt notoriu de ineficiente.
Grupul de Acțiune Financiară Internațională (FATF) – o organizație interguvernamentală înființată în 1999 pentru a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului – evaluează controalele autorităților de reglementare financiară din întreaga lume. Țările considerate un risc și care necesită monitorizare sunt plasate pe „lista gri” a FATF, în timp ce țările considerate un risc sever și ridicat sunt incluse pe „lista neagră”. A fi plasat pe aceste liste poate duce la retragerea investițiilor internaționale și la impunerea de sancțiuni de către alte state.
Deși țările în curs de dezvoltare au obținut adesea scoruri slabe în aceste evaluări, au existat unele progrese. De exemplu, Kenya a rămas pe lista gri în 2024, dar s-a constatat că și-a întărit măsurile pentru a combate atât spălarea banilor, cât și finanțarea terorismului. În același an, însă, Libanul a fost adăugat pe lista gri din cauza îngrijorărilor privind ambele aspecte.
Procesele de evaluare ale FATF sunt concepute pentru a oferi o evaluare obiectivă a modului în care o țară a implementat recomandările privind combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului. Cu toate acestea, succesul acestor măsuri rămâne incert.
Adesea se pierde din vedere, în narațiunea despre finanțarea criminalității, rolul transferurilor masive de numerar. Chiar și într-o lume care se îndreaptă spre tranzacții fără numerar, numerarul rămâne, în general, moneda principală atât în comerțul cu droguri ilicite, cât și în corupție.
Cei mai mari și mai de succes traficanți de droguri dispun de rezerve semnificative de numerar, pe care le folosesc pentru a-și plăti angajații, pentru a înlocui drogurile pierdute sau confiscate, pentru a achiziționa active și pentru a mitui oficiali-cheie.
Reflectând asupra fostei sale activități ilegale, Margarito Flores a observat: „Pentru fiecare kilogram de cocaină, heroină sau metamfetamină pe care îl vindeam în SUA, cel puțin un kilogram de numerar se întorcea în Mexic”. În ceea ce privește afacerile în Europa, Flores a spus: „Având în vedere adaosul comercial mai mare pe măsură ce te îndepărtezi de sursă, cantitatea de numerar trimisă înapoi ar putea fi și mai mare – aș estima un kilogram și jumătate”.
Flores a descris ineficiența forțelor de ordine în supravegherea numerarului care părăsea SUA: „Oricât de precauți am fi fost, fratele meu și cu mine am pierdut câteva transporturi de droguri către nord [din Mexic spre SUA]. Spre sud era altceva: puneam banii pe camioane și îi trimiteam peste graniță. N-am pierdut niciodată un dolar. Asta e partea la care politicienii nu acordă destulă atenție. Acel numerar le permite traficanților să își continue afacerile”.
Să ne concentrăm și pe bani, nu doar pe droguri
Atâta timp cât va exista cerere pentru droguri ilicite, industria va continua, iar veniturile generate vor fi spălate.
Credem că pentru a reduce comerțul cu droguri, strategiile de aplicare a legii trebuie să meargă dincolo de capturarea drogurilor și să se concentreze mult mai serios pe capturarea banilor. Guvernele ar trebui să vizeze rezervele de numerar deținute nu doar de carteluri, ci și de distribuitorii de nivel înalt – precum cei care i-au înlocuit pe frații Flores – și de angrosiști. Persoane ca acestea – câștigători comparativ mari în țările de destinație – sunt coloana vertebrală a comerțului ilicit de droguri.
Forțele de ordine transnaționale ar trebui să acorde prioritate detectării și confiscării transferurilor masive de numerar. Aceste venituri de volum mare susțin bunăstarea organizațiilor de trafic de droguri. Instrumentele digitale, cum ar fi învățarea automată și inteligența artificială, pot fi dezvoltate pentru a crea noi tehnici de urmărire și detectare a tranzacțiilor suspecte, deși ele nu vor rezolva singure toate problemele de spălare a banilor.
Corupția oficialilor rămâne, de asemenea, o problemă. Guvernele trebuie să se asigure că funcționarii lor sunt bine plătiți și suficient monitorizați în funcțiile lor – fie că lucrează în guvern, la controlul granițelor, în bănci, în poliție sau în sistemul penitenciar. Din păcate, SUA și-au abandonat recent rolul de lider în eforturile globale anticorupție prin suspendarea aplicării Legii privind practicile de corupție în străinătate (Foreign Corrupt Practices Act), care interzice mituirea oficialilor străini.
Eforturile de combatere a spălării banilor trebuie să fie sprijinite și impuse în mod constant. Din nefericire, SUA și-au subminat propriile instrumente de combatere a spălării banilor prin suspendarea cerințelor privind raportarea informațiilor despre beneficiarii reali. Stabilirea beneficiarilor reali ajută instituțiile financiare să identifice persoanele care își ascund interesele financiare – un indiciu potențial al spălării banilor sau al altor activități criminale.
În mod similar, investițiile străine în țările producătoare pot întări capacitatea acestora de a combate spălarea banilor, sprijinind infrastructura de informații și îmbunătățirea instruirii. Reducerile recente ale fondurilor USAID și diminuarea eforturilor Departamentului de Stat al SUA în aceste domenii sunt un alt semn că SUA nu mai dorește să conducă în aceste arii.
Deoarece afacerile bazate pe numerar oferă un mecanism facil pentru spălarea banilor, tranziția către o societate fără numerar, bazată pe tranzacții digitale, ar putea ajuta la asigurarea trasabilității fondurilor. În același timp, criptopietele oferă o cale minoră, dar potențial în creștere, de ascundere digitală a banilor murdari.
În cele din urmă, ar trebui să recunoaștem ce este, în fond, „războiul împotriva drogurilor” desfășurat de decenii: o politică care a costat trilioane de dolari, combinând încarcerarea în masă cu investiții insuficiente în sănătatea publică și care a afectat tocmai comunitățile lovite cel mai dur de comerțul cu droguri. Este un echilibru dificil, dar direcția de urmat trebuie să reorienteze obiectivele privind drogurile: să investim în oameni, apoi să urmărim banii care țin în viață cartelurile, distribuitorii și angrosiștii.
Traducere după Money laundering de Mark Berry, lector de criminologie, Bournemouth University, și R.V. Gundur, lector la University of the West of Scotland.
