Degradarea climatică reprezintă o amenințare imensă pentru economiile, societățile și ecosistemele din întreaga lume. Adaptarea la aceste impacturi este urgentă. Însă multe orașe și țări rămân nepregătite, într-un context pe care ONU îl numește „deficit de adaptare”.
Construirea rezilienței climatice este dificilă. Barierele economice limitează investițiile în infrastructură și tehnologie. Inechitățile sociale subminează capacitatea populațiilor vulnerabile de a se adapta. Iar politicile incoerente împiedică eforturile coordonate la nivel intersectorial și la scară largă.
În acest articol vorbim despre modul în care orașele pot face față mai bine schimbărilor climatice. Am identificat cinci modalități prin care putem cataliza o adaptare și o reziliență climatică mai eficiente – și, în cele din urmă, mai progresiste.
1. Nu vă limitați la a „reveni la normal” după o criză
Când au loc incendii de vegetație, furtuni sau inundații, guvernele prioritizează adesea reconstrucția cât mai rapidă.
Deși este de înțeles, reziliența nu presupune doar gestionarea efectelor schimbărilor climatice. În loc să „revenim” la starea de dinaintea șocului, cei responsabili trebuie să încurajeze „un salt înainte”, creând locuri care sunt, din start, mai puțin expuse riscurilor.
După cutremurul din Christchurch din februarie 2011, autoritățile din Noua Zeelandă au decis să „reconstruiască mai bine”, îmbunătățind reglementările de construcție și relocând comunitățile vulnerabile. Criticii au sugerat că reconstrucția a generat prea multă incertitudine și nu a respectat dreptul de proprietate privată. Totuși, procesul a încurajat o mai bună integrare a politicilor de planificare urbană și a practicilor privind utilizarea terenurilor.
-- Citiți și: Evoluția umană nu poate ține pasul cu evoluția culturii
2. Adaptare în funcție de riscuri
Este dificil să prezici care vor fi consecințele unei crize. Orașele sunt locuri complexe și interconectate. Riscurile transsectoriale – consecințele care se propagă în diferite sectoare – trebuie luate în considerare.
Cele mai bune planuri de adaptare la schimbările climatice recunosc că vulnerabilitatea variază în funcție de loc, context și timp. Cele mai eficiente planuri sunt holistice: adaptate locului specific și fiecărui aspect al societății.
Evaluările riscurilor trebuie să ia în calcul atât caracteristicile climatice, cât și cele non-climatice. În 2015, în Marea Britanie, o inundație a afectat una dintre stațiile de distribuție electrică din Lancaster, provocând o pană de curent la nivelul întregului oraș, care a durat câteva zile. În acest caz, ca și în multe altele, oamenii nu au fost nevoiți să gestioneze doar impacturile directe ale inundației, ci și pe cele „în cascadă”, generate de distrugerea infrastructurii.
Multe evaluări existente au un domeniu de aplicare limitat. Altele, însă, recunosc modul în care infrastructurile îmbătrânite și presiunea dezvoltării terenurilor pentru a găzdui populațiile urbane în continuă creștere agravează riscul de inundații. Altele, cum este planul de risc climatic publicat recent la Cambridge, detaliază modul în care riscul climatic interacționează cu gama de servicii oferite de administrațiile locale.
Gândirea sistemică – o abordare de rezolvare a problemelor care le privește ca parte a unor sisteme mai largi și interconectate – poate fi aplicată pentru a identifica interdependențele cu alți factori de schimbare.
Evaluările de risc bine realizate vor lua în considerare, de exemplu, demografia, structura de vârstă și circumstanțele socio-economice ale cartierelor, permițând sprijinul țintit al comunităților deosebit de vulnerabile. Acest lucru poate ajuta la asigurarea adaptării comunităților și sistemelor la provocările în continuă evoluție, pe măsură ce schimbările climatice se intensifică și societatea se transformă în timp.
Deși acest proces este complex, liderii urbani pot apela la consiliere privind îmbunătățirea evaluărilor de risc, inclusiv din partea rețelei C40 https://www.c40.org, o coaliție globală a 100 de primari angajați în combaterea schimbărilor climatice.
-- Citește și: La ce e bun mersul pe jos, dincolo de beneficiile de sănătate
3. Acțiune transformatoare
Nu există dezastre naturale propriu-zise. Efectele unor dezastre precum inundațiile sau cutremurele sunt influențate de condiții sociale și economice preexistente – adesea cronice – cum ar fi sărăcia sau locuințele precare.
Reziliența climatică progresivă merge dincolo de șocurile imediate și abordează cauzele profunde ale vulnerabilității și inegalității. Aceasta asigură că societatea nu este doar mai bine pregătită pentru a face față evenimentelor adverse viitoare, ci și că poate prospera în fața incertitudinii.
Prin urmare, reziliența climatică progresistă presupune răspunsuri adaptate în funcție de populație și de contextul local. În Bangladesh, de exemplu, comunitățile construiesc grădini plutitoare pentru a cultiva în timpul inundațiilor. Acestea îmbunătățesc securitatea alimentară și oferă o opțiune sustenabilă de trai în zonele predispuse la inundații.
-- Citește și: Teoria ferestrelor sparte
4. Abordări colective
O reziliență climatică eficientă presupune acțiune colectivă. Uneori denumită „răspunsul întregii societăți”, aceasta presupune colaborare și responsabilitate distribuită pentru a aborda provocările multiple generate de schimbările climatice.
Cele mai eficiente inițiative evită protecționismul – fie că vorbim despre persoane, clădiri sau orașe – și iau în considerare riscurile mai ample și pe termen lung. De exemplu, dezvoltările imobiliare care nu se află în zone de risc semnificativ ar trebui totuși să includă măsuri de adaptare, cum ar fi colectarea apei de ploaie sau înverzirea extinsă, pentru a reduce profilul de risc climatic al orașului și a aduce beneficii comunităților locale, autorităților învecinate și regiunilor înconjurătoare.
Așadar, reziliența progresivă este conectată, cuprinzătoare și incluzivă. Solidaritatea este esențială – valorificând resursele pentru a răspunde provocărilor comune și cultivând un sentiment de scop comun și sprijin reciproc.
-- Citește și: 6 motive pentru care temperaturile globale cresc în prezent
5. Valorificarea co-beneficiilor
Cele mai eficiente proiecte de reziliență pun în valoare co-beneficiile – ceea ce ONU numește „dividende multiple ale rezilienței” – pentru a obține avantaje suplimentare în mai multe sectoare și politici, reducând vulnerabilitatea la șocuri, în timp ce abordează și alte provocări sociale și de mediu.
În nordul Europei, de exemplu, refacerea zonelor mlăștinoase contribuie la reținerea apei, atenuând inundațiile din aval, dar și la captarea carbonului și la oferirea de habitate vitale pentru biodiversitate.
În sud-estul Asiei, panourile solare instalate pe rezervoare generează energie regenerabilă pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, oferind în același timp umbră care reduce evaporarea și conservă resursele de apă în perioadele de secetă.
Pe scurt, adaptarea este esențială pentru a face față schimbărilor climatice la nivel global. Însă adevărata provocare este să gestionăm impacturile acestor schimbări în timp ce creăm comunități mai echitabile, mai sănătoase și mai bine pregătite pentru orice tip de risc.
-- Citește și: Cum să planifici un oraș pentru oameni. Cazul Singapore
Traducere și adaptare după Five ways to make cities more resilient to climate change de Paul O'Hare, lector de geografie umană și dezvoltare urbană, Manchester Metropolitan University
