În imagine vedeți Nebuloasa Dumbbell (denumită și Messier 27 sau NGC 6853). Așa va arăta și Soarele nostru în câteva miliarde de ani? Destul de posibil.
Primul indiciu al viitorului Soarelui nostru a fost descoperit din întâmplare în 1764. În acel moment, Charles Messier alcătuia o listă de obiecte difuze diferite de comete. Al 27-lea obiect de pe lista lui Messier, cunoscut acum sub numele de M27 sau Nebuloasa Dumbbell, este o nebuloasă planetară, una dintre cele mai strălucitoare nebuloase planetare de pe cer și vizibilă cu binoclul, în zona constelației Vulpii (Vulpecula).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Încă facem separația dintre astronomie și astrologie pe Scientia 😀, așa că nu vă vom spune ce vă prezic astrele, pentru că sigur astrelor nu le pasă de domniile voastre și nu influențează nici cu cine vă căsătoriți, nici norocul la 6 din 49.
În schimb, în acest articol publicăm un videoclip care arată cum sunt formate constelațiile zodiacale. După puteți observa mai jos, în coloana din stânga sunt reprezentate stelele care formează o anume constelație, așa cum sunt acestea văzute de pe Terra, fiind reprezentată și distanța la care se află de noi, iar în coloana din dreapta este reprezentată harta completă a constelațiilor, construită pas cu pas, pe măsură ce este introdusă o nouă constelație.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Avem tendința să ne raportăm la fenomene și procese istorice nefamiliare ca și cum acestea ar fi excentricități nerepetabile ale naturii umane. Dar omul are abilitatea de a se obișnui rapid cu multe practici ce pot părea la un moment dat de neacceptat.
Două exemple recente: războiul (cu forma sa monstruoasă din Ucraina) și homosexualitatea (cu extensiile sale recente concretizate în evoluțiile privind identitatea de gen).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Planeta Marte este roșie din cauza prezenței oxidului de fier (rugină) la suprafața sa.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Să ne imaginăm următorul dialog între un masochist și un sadic:
- Masochistul: „Ai putea să mă faci să sufăr?”;
- Sadicul: „Nu”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
ChatGPT, inteligența artificială optimizată pentru a susține un dialog dezvoltată de OpenAI, este una dintre cele mai discutate inovații ale momentului. Capacitatea de căutare, învățare, recunoaștere și reproducere, „memoria”, sunt principalele caracteristici ale instrumentului digital, acesta fiind capabil să-și „amintească” subiectele discutate anterior în conversație și să i le redea utilizatorului.
Lumea medicală se află în plin proces de digitalizare, iar evoluțiile din ultimii ani o plasează în topul domeniilor care ar putea beneficia cu adevărat de integrarea inteligenței artificiale (IA). Fie că este vorba despre dezvoltarea unui simplu asistent IA care să preia o bună parte din atribuțiile birocratice ale medicilor, în așa fel încât aceștia să aibă mai mult timp pentru a-l dedica pacienților, fie despre personalizarea abordării medicale și a interacțiunii cu pacienții, domeniul sanitar a intrat deja într-o nouă eră a tehnologiilor digitale.
Pe lângă purtarea unui dialog cu utilizatorul, corectarea gramaticală a textelor, rezumarea conversațiilor, realizarea traducerilor din engleză în alte limbi, clasificarea diverselor obiecte, extragerea cuvintelor esențiale dintr-un text, corectarea segmentelor de cod din diferite limbaje de programare și așa mai departe, ChatGPT ar putea avea numeroase aplicații în sfera medicală: ar putea crește eficiența în practica de zi cu zi pentru medici și, conform mai multor specialiști, ar putea chiar diminua riscul de epuizare profesională la medici. Un alt rol cheie ar putea fi în telemedicină, ajutând asistența medicală să ajungă în zonele în care pacienții nu au acces la servicii sanitare.
- Detalii
- de: Ruxandra Schitea
- Blogul Scientia
În 2023 se vor împlini 15 ani de când am scris primul articol pe Scientia. În această perioadă am publicat circa 8.800 de articole. Iată cele mai bune articole publicate în anul 2022 pe scientia.ro.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
• Uneori mai încet înseamnă mai repede. Un experiment la o stație de metrou din Londra a arătat că dacă pe ambele benzi ale unei scări rulante oamenii stau (și nu, cum este în multe locuri, banda stângă este pentru cei care se grăbesc și vor să se deplaseze), atunci numărul de călători care folosesc scara rulantă într-un anumit interval crește. Este contraintuitiv, dar probabil are de-a face cu faptul că cei care se deplasează păstrează spații mai mari între ei decât în situația în care ar sta pe loc.
Sunt și alte exemple care ilustrează conceptul „mai încet este mai repede”: evacuarea unei clădiri în caz de urgență (graba duce la blocaje); traversarea străzii în zone fără zebre; viteza mare, în condiții de trafic intens, asigură un număr mai mic de mașini pe unitate de timp (distanță mai mare între mașini) șamd.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Știți opțiunile pasionaților atunci când vine vorba despre mașini: aceștia nu tolerează argumente precum „îmi place mult cum arată modelul X”, pentru că „altele” sunt cele care contează, ceea ce, în principiu, nu este greșit. Dar oamenii aleg lucrurile pe care le cumpără după propriile criterii, iar unul este cel referitor la design. Datele tehnice ale mașinii sunt invizibile, pe când forma și culoarea sunt la vedere. Satisfacția clienților are de multe ori surse nebănuite și are puține în comun cu funcționalitatea produsului.
Noriaki Kano este un profesor la Universitatea de Știință din Tokyo. Acesta este cunoscut pentru „modelul Kano”, popularizat către finalul secolului trecut, acesta fiind în fapt un set de observații sistematizate cu privire la satisfacția clientului în raport cu un produs, model despre care vom vorbi și noi în acest articol.
Ce spune, în esență, Kano este că nu toate caracteristicile unui produs trebuie îmbunătățite pentru a crește nivelul de satisfacție al clientului, iar anumite caracteristici creează un nivel de atașare față de produs mai mare decât celelalte caracteristici. Foarte importante sunt caracteristicile care „entuziasmează”, care produc plăcere.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Să luăm două propoziții simple: „Cercul este rotund - Ο” și „Cercul este roșu - Ο”. În mod evident, în prima propoziție nu facem decât să ne repetăm, pentru că dacă știm ce este cercul, atunci știm că este rotund; ideea de rotund este inclusă în ideea de cerc. În ce privește cea de-a doua propoziție, lucrurile stau un pic diferit, pentru că trebuie să văd un cerc roșu pentru a ști că cercul este roșu. Așadar, cea de-a doua propoziție se bazează pe experiența nemijlocită.
Să luăm acum o situație de cauzalitate, cum este cea clasică a lovirii unei mingi de biliard (bila 2) de o altă minge de biliard (bila 1). Întrebarea este: este inclus efectul de mișcare a bilei 2 în mișcarea bilei 1? Se poate ști rezultatul lovirii bilei 2 înainte de a avea loc lovirea de către bila 1? Este de la sine înțeles ce se va întâmpla după ce bila 1 lovește bila 2, înainte de a avea loc lovirea dintre cele două bile?
Poate părea o simplă problemă de gândire (sau de filozofie), ceea ce și este, în esență, dar consecințele înțelegerii dificultăților acestui concept merg mult dincolo de simplul exercițiu de gândire, ce pare a fi inițial.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Ca om a cărui activitate online își are originile în vremurile întunecate ale dial-up-ului, m-am bucurat nespus când Internetul a luat la propriu „avânt”, iar stâlpii au fost năpădiți de cabluri pe care apoi ne-am chinuit să le îngropăm. Mai puțin bucuros am fost când am început să-mi dau seama că, prin comparație cu finalul anilor ’90 sau anii 2000, multe servicii online au devenit mai lente și instabile, în ciuda creșterii calitative.
Vedeți voi, ca om obișnuit cu țârâitul modemurilor de 56 k (care aduceau maxim o pătrime din viteză, că atât putea cablul telefonic), dar și cu hârâiala CD-writer-elor și ecranul de încărcare de la Windows 98, n-as putea spune că am crescut într-o epocă a computerelor de mare viteză. Din contră, prin anii ’90, când am primit un 286 transformat ulterior în 486 DX2, consolele vremii depășeau calculatoarele atât în viteză, cât și în calitatea graficii. Desigur, cu un computer puteai face mult mai mult, iar jocurile de pe PC, de la clasicul Dune 2 la Fallout, erau mult mai complexe… dar nimeni nu te mințea că un PC ți-ar fi adus viteză. Doar posibilități.
Marele salt s-a produs pe undeva prin 1999-2001, când capacitățile de producție tehnologică, acum bazate în China, au ajuns din urmă legea lui Moore. Deodată, de la configurații de 100-133 Mhz și 8 Mb de RAM s-a făcut un salt la 333 Mhz și 64 RAM și, mai ales, un salt la plăcile 3D dedicate (mulțumită unor companii precum Matrox, 3DFX sau Nvidia). Dacă în 2000 aveai un calculator cu o Riva TNT2 sau un Voodoo 2, deja depășeai în viteză sau calitate vizuală orice consolă de pe piață, pentru că Playstation 2 tocmai se lansa, iar Xbox era încă un proiect. Deodată, computere nu mai erau numai pentru Excel și jocuri de strategie, ci erau punctul de referință în ceea ce privea tehnologia de calcul.
- Detalii
- de: Vlad Stoiculescu (krossfire.ro)
- Blogul Scientia
Einstein a fost o vreme un simplu funcționar la biroul de patente din Berna, Elveția. Eșuase în încercarea de a obține doctoratul în fizică și renunțase la ideea de carieră universitară. În acest răstimp a citit o carte de Henri Poincaré, un matematician francez faimos, în care acesta din urmă a prezentat trei probleme nerezolvate în știință. Prima avea legătură cu „efectul fotoelectric”, a doua cu „mișcarea browniană”, iar a treia cu „eterul luminifer” (care se presupunea că este un fel de substanță prezentă peste tot în spațiu, mediul de transmitere a luminii).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Ultimul raport al Institutului Național de Medicină Legală „Mina Minovici” privind activitatea rețelei de medicină legală este pentru anul 2019. De atunci, din motive care nu-mi sunt clare, nimic. Acest raport vorbea, pe când încă se mai redacta, printre altele, despre evoluția omuciderilor, sinuciderilor, deceselor din accidente rutiere și a deceselor din cauze nonviolente din România. Era o radiografie utilă a societății noastre. Am publicat în anii anteriori sinteza acestor rapoarte cu privire la anii 2018 și 2019.
Nu am cunoștință dacă a preluat o altă instituție acest rol, cel mai probabil nu (nu am găsit nimic asemănător online). Poliția Română, din fericire, încă publică o serie de statistici cu privire la activitatea acesteia, din care vom prezenta principalele date. Desigur, statisticile Poliției nu sunt asemănătoare cu cele ale INML, dar unele date se referă la aceleași subiecte. Prin urmare, deși aș fi preferat rapoartele INML, am scris un scurt articol despre infracționalitate și accidente rutiere bazat pe datele Poliției :)
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Cartierul Central de Afaceri din Singapore (CDB). Credit: wikipedia.org
Evoluția statului Singapore, de la independența față de Marea Britanie până astăzi, este una fascinantă. În videoclipul de mai jos puteți vedea cum era orașul la plecarea britanicilor și cum arată astăzi. Cel care a fost responsabil de uluitoarea transformare, Liu Thai Ker, explică filozofia proiectării și dezvoltării Singapore. Dar, în fapt, explică filozofia proiectării unui oraș pentru oameni.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În Țările de Jos se află o companie de care nu ai auzit până acum, dar care se află la baza progresului tehnologic din lume: ASML. Această companie furnizează echipamente care produc cipuri la o scară de doar câțiva nanometri. Iar lumea are o mare nevoie de chipuri.
ASML (de la „Advanced Semiconductor Materials Lithography”) fabrică cea mai avansată tehnologie din lume: mașina care face cipuri de calculator. Și cu cipurile ca activ strategic, ASML și tehnologia sa se află în centrul scenei geo-politice mondiale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Nu cred că rușii îl (mai) susțin pe Putin în procentele pe care ni le livrează diverse institute de sondare a opiniei publice. Rușii nu sunt diferiți de alte popoare. Oricâtă propagandă ar livra presa rusă, oamenii au bunul lor simț, care-i ține circumspecți în raport cu aberațiile belicoase care li se livrează. Cei care au trăit în perioada comunistă știu cât de puțini erau cei care realmente credeau în propaganda oficială, chiar dacă o promovau: prea puțini. De aceea imediat după revoluție o țară de foști comuniști a devenit o țară de anti-comuniști. Oriunde, omul preferă libertatea tiraniei și persecuției arbitrare.
Și atunci? De ce nu-l dau jos rușii pe Putin?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
