Omul de Tollund
Omul de Tollund este doar unul dintre cele aproximativ 2000 de cadavre conservate mai mult sau mai puţin bine, descoperite în smârcurile cu muşchi de turbă din Danemarca, Olanda, nordul Germaniei şi Marea Britanie.
 |
| Smârc în nordul Germaniei |
 |
| Chipul Omului de Tollund dupa reconstructie |
 |
| Omul de Tollund |
Acidul humic şi cel tanic din turbării împiedică procesul de descompunere, conservă şi colorează organismul uman şi, în acelaşi timp, dizolvă treptat oasele. Pielea se conservă perfect. Părul nu cade, dar capătă o culoare cărămizie în urma acţiunilor acizilor prezenţi în sol, iar adesea se poate analiza şi conţinutul intestinelor. Aşa a fost şi în cazul omului de Tollund, la care inima, plămânii, ficatul şi tractul digestiv erau bine conservate, iar stomacul conţinea resturile unei supe vegetale pe care o mâncase cu 12 până la 24 de ore înainte de a muri.
 |
| Omul de Grabaulle |
Omul de Grabaulle a fost descoperit de tăietorii de turbă din altă mlaştină, la numai 14 km distanţă de primul, în 1952. Faţa acestuia nu era la fel de bine conservată, însă avea mâini şi picioare frumoase, de pe care se puteau prelca amprente ale degetelor şi tălpilor. Acestuia îi fusese tăiat gâtul de la o ureche la alta în anul 310 î. Hr. Radiografiile au demonstrat că fusese lovit în tâmpla dreaptă. În timpul vieţii îşi pierduse trei dinţi, alţi doi erau cariaţi, iar aspectul danturii sugera că respectivul avea aproximativ 35-40 de ani. Custodele muzeului local a păstrat cadavrul timp de 18 luni în concentraţii din ce în ce mai mari de acid tanic, măsură ce a desăvârşit procesul de tăbăcire şi a permis expunerea corpului în mediu uscat şi apoi ungerea lui regulat cu ulei de in.
 |
| Fata de Yde |
Un alt cadavru din smârcuri, din primul secol creştin, a fost cel al unei fete în vârstă de aproximativ 14-16 ani (cunoscută ca fata de Yde). Se pare că aceasta a fost condusă în smârc cu ochii acoperiţi cu un bandaj de lână şi o zgardă de piele de bou în jurul gâtului, unde a fost înecată. Cu ajutorul aparatelor de tehnică medicală (printre care şi tomografia computerizată) şi a imaginilor tridimensionale , faţa fetei a fost reconstruită în detaliu de către Richard Neave de la Universitatea din Manchester. Atât corpul fetei, cât şi reconstrucţia chipului ei sunt expuse la Muzeul Drents din Assen, Olanda.
Omul de Lindow
 |
| Lindow Man la British Museum |
În Anglia şi în Ţara Galilor s-au descoperit cel puţin 41 de oameni ai smârcurilor. Omul de Lindow a fost găsit în comitatul englez Cheshire, în 1894. La fel ca şi ceilalţii şi acesta a sfârşit printr-o moarte violentă în jurul anului 300 î. Hr.
Cum majoritatea cadavrelor descoperite prezintă urme evidente de agresiune, adevăratul mister constă în aflarea motivului pentru care au fost ucişi. Unii dintre ei par să fi făcut parte din nobilime, deoarece mâinile lor nu prezintă urme de muncă fizică grea. Perioada în care au murit aceşti indivizi era una a tabuurilor şi a practicării magiei, iar omorurile erau probabil o formă de sacrificiu ritual pentru păgânii nordici din Epoca Fierului. De obicei cadavrele nu erau înmormântate în smârcuri. Studierea cerealelor şi a seminţelor de flori din stomacurile acestora indică faptul că decesele au survenit chiar înainte de venirea primăverii, moment în care un astfel de sacrificiu ar fi putut asigura respectivei comunităţi bunăstare şi fertilitate pentru anul următor.
