Publicăm astăzi partea a 6-a (ultima) a seriei video dedicate geneticii. Puteţi citi despre pericolele care se ascund în spatele tehnologiilor moderne din zona geneticii, cum ar fi capacitatea omului de a realiza în laborator viruşi letali, despre patentarea genelor umane şi dezavantajele aduse de aceste drepturi exclusive.
PRIMA PARTE A SERIEI
A DOUA PARTE A SERIEI
A TREIA PARTE A SERIEI
A PATRA PARTE A SERIEI
A CINCEA PARTE A SERIEI
CUPRINS:
Terorismul biologic - un scenariu fantezist ?
Patentarea genelor umane
Concluzie
TERORISMUL BIOLOGIC - UN SCENARIU PLAUZIBIL ?
O faţetă nu tocmai minunată a tehnologiilor emergente în genetică este reprezentată de către potenţialul foarte periculos al acestora. Despre ce este vorba: putem în prezent să producem virusuri pe baza genoamelor acestora. Deja a fost obţinut primul virus sintetic cauzator de poliomielită (o boală infecţioasă acută al cărei agent patogen natural este un virus). Aceeaşi tehnică ar putea fi folosită pentru obţinerea echivalentului unor virusuri teribile care în trecut au declanşat epidemii grave, precum virusul Ebola ori tulpina responsabilă pentru epidemia de gripă din 1918 care a ucis peste 40 de milioane de oameni. Şi mai îngrijorător este faptul că există metode chiar mai facile de reproducere în laborator a microbilor. Este suficientă adăugarea genelor corespunzătoare unei "rude apropiate" a respectivului agent patogen.
Toate aceste aspecte generează întrebări fundamentale privind oportunitatea publicării genoamelor unor agenţi patogeni cu potenţial letal.
Pentru sintetizarea virusului poliomielitei, o echipă de cercetători de la Universitatea Stony Brook din New York a achiziţionat anumite părţi ale secvenţei genetice a virusului de la companii care produc şi furnizează la comandă orice fragment de cod ADN. În prezent este posibilă obţinerea prin metode de laborator doar a unor fragmente scurte de cod ADN, astfel că echipa din New York a trebuit să asambleze pe cont propriu genomul viral, unul conţinând în jur de 7500 de perechi de baze azotate, prin alipirea a mai bine de 100 de secvenţe separate. Când copii ale genomului au fost transformate în ARN în urma unei reacţii rapide în laborator şi ulterior introduse într-o fiolă plină cu componente celulare care imitau o celulă umană, au rezultat particule virale perfect conturate.
Oricât de dramatic ar părea, realitatea este că procedeele folosite nu sunt deloc unele demne de un tur de forţă ştiinţific. Toţi paşii urmaţi reprezintă proceduri de rutină, implementate în mod obişnuit în mii de laboratoare din întreaga lume. Iar asta înseamnă că oricine are la dispoziţie secvenţa genetică corespunzătoare unui anumit virus, ceva cunoştinţe şi experienţă ştiinţifice, alături de câteva unelte şi aparatură obişnuite ar putea obţine virusul respectiv într-o eprubetă. Ceea ce pare şocant în ochii multor oameni este că, parcă din senin, toate acestea au devenit realitate.
În cadrul articolului 1 din Constituţia SUA poporul american mandatează Congresul cu promovarea progresului ştiinţific prin acordarea inventatorilor, pe perioade limitate de timp, a drepturilor exclusive de a pune în fabricație și în vânzare produsul descoperirilor care le aparţin. Aceasta a dus la apariţia procedurilor de patentare a invenţiilor şi descoperirilor. Deşi poate reprezenta pentru mulţi o surpriză, genele umane pot fi şi acestea patentate. Patentarea secvenţelor genetice naşte însă o serie de controverse, plecând de la aspecte legate de confidenţialitatea datelor personale şi până la contradicţii legate de entităţile care ar trebui să controleze şi să reglementeze modul de utilizare a acestor secvenţe de ADN.
Oamenii de ştiinţă care activează în acest domeniu trebuie să evite producerea, uzul şi vânzarea secvenţelor de ADN aflate deja sub incidenţa vreunui act de patentare, deoarece descoperirea unei violări a acestuia ar atrage după sine consecinţe juridice - despăgubiri băneşti ori chiar sentinţe judecătoreşti cu efecte devastatoare.
Pe de altă parte, este adevărat şi faptul că patentarea anumitor gene s-a realizat în mod rezonabil în ceea ce priveşte limitările impuse celor care doreau studierea şi folosirea respectivei secvenţe genetice în scopuri medicale şi farmaceutice, iar acest fapt a condus la rezultate pozitive. De pildă, gena care codifică insulina a fost şi aceasta patentată. Aproape toată insulina produsă în prezent pe glob este fabricată respectând prevederile acestei licenţe. Astfel că vieţile multor oameni sunt salvate tocmai datorită prevederilor conţinute în acea patentă.
Numai că goana de a patenta fiecare secvenţă de ADN nou descoperită a dus şi la apariţia unor patente înregistrate în scopuri pur speculative şi formulate extrem de restrictiv. Aceste licenţe produc un efect total opus celui dorit a fi generat prin prevederile constituţionale americane. De multe ori, deţinătorii patentei unei gene nu intenţionează să producă medicamente pe baza acesteia, iar simpla existenţă a actului respectiv împiedică cercetătorii cu adevărat interesaţi de acel domeniu să exploreze zona respectivă doar din teama de a nu cădea sub incidenţa violării prevederilor respectivei patente.
Oficiul American de Patente şi Mărci încearcă să reacţioneze în faţa acestor probleme apărute, dar o foarte bună informare şi o permanentă monitorizare a noilor patente înregistrate reprezintă în prezent condiţii obligatorii de îndeplinit pentru cei care activează în acest domeniu sensibil.
Sfârşit
PRIMA PARTE A SERIEI
A DOUA PARTE A SERIEI
A TREIA PARTE A SERIEI
A PATRA PARTE A SERIEI
A CINCEA PARTE A SERIEI
Notă: articolul de mai sus este adaptarea textului folosit în film.
Traducerea: Scientia.ro.
Credit: www.cassiopeiaproject.com.
