Usturoiul pare să aibă ceva al lui... Oricât ai încerca să scapi de mirosul lui după ce-l mănânci, nu prea poți...
Problema principală este aceea că usturoiul, prin anumiți compuși chimici, nu rămâne la nivelul gurii, ci se transferă prin intermediul tractului gastrointestinal (sistemul digestiv) în sânge.
Și mai rău, de acolo o substanță chimică (sulfura de metil alil; eng. allyl methyl sulfide) este eliminată din organism prin pori (transpirație), urină, dar și prin intermediul plămânilor (unde substanța ajunge să „contamineze” aerul plămânilor). Întregul proces de eliminare a substanței poate dura până la 24 de ore.
Asta înseamnă că atunci când expiri, aerul ia mirosul caracteristic al usturoiului, conținând aer din plămâni cu sulfura menționată.
De aceea oricât de mult te-ai spăla pe dinți și oricâte gume de mestecat ai folosi, pentru o vreme după consum ești condamnat să rămâi cu mirosul de usturoi în respirație...
Sunt patru substanțe care dau mirosul specific usturoiului: disulfura de dialil (eng. diallyl disulfide), sulfura de metil alil, mercaptan alil (eng. allyl mercaptan) și disulfura de metil alil (eng. allyl methyl disulfide). Niciuna dintre aceste substanțe nu este prezentă în usturoi înainte să-l tai/ muști etc.
În momentul distrugerii structurii originale a usturoiului, anumite enzime transformă aliina în alicină (care, în fapt, dă aroma specifică usturoiului).
Mai departe, sulfura de metil alil este descompusă în organism, dar mult mai lent decât ceilalți trei compuși, de aceea această sulfură este responsabilă de respirația persistentă specifică de după consumul de usturoi.
Desigur, Internetul este plin cu sfaturi cu privire la ce să faci ca să scapi de mirosul de usturoi. Este posibil ca pătrunjelul și laptele să aibă oarece efect. Dacă găsiți vreo metodă care să funcționeze într-adevăr, să ne spuneți și nouă!
Sursa: Compound interest
