Probabil ai auzit că astronauții își scot apendicele înainte de a părăsi Pământul. La urma urmei, se spune că poți trăi fără acest organ pentru că nu are nicio funcție, dar cât adevăr conține această idee?
Să începem prin a-l localiza. Apendicele este un mic săculeț în formă de deget, situat acolo unde intestinul subțire se unește cu intestinul gros, în cecum.
Inflamarea și infectarea apendicelui, cunoscute sub numele de apendicită, pot duce la ruperea organului și la o infecție generalizată (peritonită). Dacă nu este tratată, apendicita poate pune viața în pericol.
Pe timpul pregătirii unor misiuni de lungă durată în zone izolate și greu accesibile – cum ar fi Antarctica sau spațiul cosmic – participanții erau obligați în trecut să se supună unei intervenții chirurgicale de îndepărtare a apendicelui (apendicectomie) înainte de plecare. Această măsură era justificată de accesul limitat la servicii medicale și de dificultățile legate de evacuarea persoanelor din aceste zone în caz de urgență medicală.
Îndepărtarea apendicelui înainte de plecare elimina riscul de apendicită și de complicațiile asociate în timpul misiunii, contribuind astfel la siguranța și bunăstarea celor implicați. Se părea că nu existau dezavantaje – deși acum știm că lucrurile nu stau deloc așa.
Un organ vestigial
Pentru strămoșii noștri, apendicele a evoluat cel mai probabil pentru a-i ajuta să digere o dietă bogată în legume crude și celuloză, așa cum se întâmplă încă la multe mamifere erbivore. Cu mii de ani în urmă, funcționa ca o extensie a cecumului, implicată în digestia bacteriană a materialelor vegetale fibroase.
Pe măsură ce dieta umană s-a diversificat, devenind mai bogată în proteine animale și în alimente gătite sau fermentate, nevoia unui cecum voluminos și a unui apendice funcțional pentru digestia celulozei a scăzut. În consecință, apendicele uman s-a redus în dimensiune și și-a pierdut funcția digestivă originală. Din acest motiv, a fost considerat mult timp un organ vestigial, o parte a corpului care a fost utilă în trecut, dar de care ne putem lipsi astăzi.
Totuși, deși nu își mai îndeplinește scopul inițial, știm acum că apendicele a evoluat pentru a avea funcții noi, esențiale pentru sănătatea umană.
Un regulator al microbiomului
S-a demonstrat că apendicele joacă un rol important în funcționarea sistemului imunitar, în special în primele etape ale vieții. Acționează ca un organ limfoid, asemănător plăcilor Peyer din intestin, și contribuie la maturizarea limfocitelor B (un tip de globule albe) și la producerea de anticorpi (imunoglobuline de tip A), care sunt toate esențiale pentru controlul densității și calității microbiotei intestinale.
În plus, apendicele conține el însuși o microbiotă foarte diversă, incluzând bacterii precum Firmicutes, Proteobacteria, Bacteroidetes, Actinobacteria și Fusobacteria. Această diversitate este distinctă de cea din alte părți ale tractului digestiv, sugerând un rol specializat.
Microbiota - totalitatea microorganismelor dintr-un anumit habitat, cum ar fi corpul uman.
Metagenomul - include genele și genomurile microorganismelor ce formează o microbiotă.
Microbiomul - include microbiota și metagenomul.
Îndepărtarea apendicelui a fost asociată cu o scădere a diversității bacteriene intestinale. Persoanele care au suferit o apendicectomie prezintă o cantitate redusă de bacterii benefice care produc acizi grași cu lanț scurt, cum ar fi Roseburia, Barnesiella, Butyricicoccus, Odoribacter și Butyricimonas. Această reducere a diversității microbiene poate duce la disbioză intestinală și poate crește susceptibilitatea la diverse boli.
Apendicectomia a fost, de asemenea, legată de o creștere a diversității fungice în intestin. Această modificare a ecosistemului microbian sugerează că apendicele ar putea juca un rol în echilibrul dintre populațiile bacteriene și fungice, acționând posibil ca o „rezervă” de microbiotă intestinală comensală care repopulează colonul după expunerea la agenți patogeni sau tratamente cu antibiotice.
Apendicele ar putea juca și un rol suplimentar în protejarea sistemului gastrointestinal împotriva agenților patogeni invadatori. Aceasta ar putea explica de ce îndepărtarea chirurgicală a apendicelui a fost asociată cu un prognostic mai prost în cazurile recurente de infecție cu Clostridioides difficile și cu un risc crescut de boli inflamatorii intestinale și colită ulcerativă.
S-ar putea chiar ca apendicele să aibă legătură cu incidența crescută a altor afecțiuni, precum bolile cardiovasculare și boala Parkinson. Rolul apendicelui în menținerea diversității microbiene pare, așadar, esențial pentru sănătatea generală.
Ce facem cu astronauții?
Deși îndepărtarea apendicelui era până de curând o procedură de rutină, nu mai putem ignora riscurile.
În primul rând, există riscurile inerente oricărei intervenții chirurgicale – infecțiile postoperatorii pot apărea în orice tip de operație, iar apendicectomiile nu fac excepție.
Hemoragia este o altă posibilă complicație care poate apărea în timpul sau după intervenție, iar în cazuri rare, sângerarea postoperatorie poate necesita transfuzii de sânge.
În plus, apendicectomia se efectuează de obicei sub anestezie generală, care implică propriile riscuri suplimentare.
Dar, așa cum am văzut, apendicele joacă și un rol semnificativ în reglarea microbiomului intestinal, contribuind la diversitatea acestuia.
De aceea, îndepărtarea lui ca măsură preventivă nu mai este recomandată pentru astronauți.
NASA este conștientă că riscurile potențiale asociate unei asemenea intervenții depășesc beneficiile și preferă să se concentreze pe menținerea stării generale de sănătate a astronauților, oferindu-le sprijin medical adecvat pe parcursul misiunilor spațiale.
Traducere după Why the appendix is much more important than we once thought de Ignacio López-Goñi, Universidad de Navarra.
