Activitatea fizică regulată este cunoscută ca fiind un factor preventiv în ce privește apariția bolilor netransmisibile, precum bolile cardiovasculare, diabetul de tip 2 ori cancerul de colon sau sân.
Dar apare un paradox: chiar dacă activitatea fizică din timpul liber, chiar intensă, este asociată cu efecte pozitive asupra sănătății, studii recente arată că activitatea fizică ce are loc la serviciu are efecte negative asupra sănătății, precum incidența bolilor cardiovasculare și mortalitate din toate cauzele.
De pildă, lucrătorii din construcții, agricultură și industrie sunt activi fizic în cea mai mare parte a zilei de lucru, dar aceștia sunt adesea bolnavi.
Cum vine asta? Activitatea fizică e activitate fizică, la urma urmelor, nu?
De exemplu, o meta-analiză care a inclus 193.696 persoane a arătat că bărbații implicați în activități fizici intense la serviciu au un risc de 18% mai mare să moară decât cei care nu sunt implicați în astfel de activități.
Un alt studiu din țările nordice pe 17.697 persoane a arătat că cei implicați în activități fizice la serviciu prezintă un risc cu 13% mai mare să moară decât cei implicați în activități fizice moderate în timpul liber, pe când persoanele sedentare au risc cu 16% mai mare.
Care sunt motivele?
Deși constatările sunt prezentate ca un paradox, nu cred că sunt chiar un paradox, din mai multe motive.
De regulă, literatura de specialitate prezintă următoarele justificări: cei implicați în activități fizice la locul de muncă o fac pentru perioade lungi (nu pentru o oră, ca cei care ridică greutăți în sala de sport), de multe ori condițiile de lucru sunt improprii (temperaturi scăzute, poluare), recuperarea fizică este insuficientă, ceea ce afectează tensiunea arterială, crește nivelul de inflamație etc.
De regulă, activitățile fizice la serviciu sunt de mică intensitate (nu au regimul din sala de sport), ceea ce se traduce în efecte minime asupra capacității aerobice maxime.
Dar cred că mai sunt și alte explicații, care explică rezonabil de ce una este exercițiul fizic la sala de sport, alta este să ridici saci de ciment într-o companie de construcții.
De exemplu:
- alimentația insuficientă și de proastă calitate a celor care sunt implicați în activități fizice intense la serviciu.
- stilul de viață nesănătos.
De regulă, cei care merg la sala de sport sunt atenți la stilul de viață, dincolo de ceea ce fac în sală: sunt atenți la ce mănâncă, de regulă nu consumă cantități mari de alcool, exercițiile fizice sunt astfel programate încât stresul pe grupele musculare este rațional distribuit, încât generează creșterea musculaturii, fără efecte adverse pe termen lung, se recuperează suficient între antrenamente pentru ca musculatura să fie în bună stare la reluarea exercițiului fizic intens etc.
Din motive de durată, intensitate, alimentație și recuperare - nu vedeți prizonieri în lagărele de concentrare ale trecutului cu fizic de Arnold. Și nici lucrătorii în construcții care cară diverse materiale zi de zi nu vor ajunge să aibă un fizic impresionant doar ca urmare a acestei activități de serviciu.
Una peste alta, nu cred că acest aparent paradox chiar rezistă analizei atente. Iar aparentul paradox apare, se pare, din faptul că lucrurile sunt analizate în izolare. Atunci când observăm și contextul, paradoxul își pierde in tăria inițială.
Surse:
* Is physical activity always good for you? The physical activity paradox
* The physical activity paradox: six reasons why occupational physical activity does not confer the cardiovascular health benefits that leisure time physical activity does
