Neurobiologia este în esență încercarea creierului (cercetătorilor) de a se înțelege pe sine însuși: ce sunt eu, în fapt? Și deși nu-i e nimic mai aproape, înțelegerea creierului este încă în faza incipientă. Dar cunoașterea se acumulează cu trecerea timpului.
Iată trei mituri despre care mulți cred că reprezintă știință pură:
1. Mitul 1 - creierul are zone specializate, cu diverse funcții psihologice.
2. Mitul 2- creierul reacționează la evenimentele care au loc în exterior.
3. Mitul 3 - bolile mentale sunt separate de bolile trupului.
Mitul 1 - creierul are zone specializate, cu diverse funcții psihologice
• Creierul nu este un puzzle, unde fiecare piesă reprezintă o anumită funcție mentală.
• Creierul este o masivă rețea de neuroni, care au multiple sarcini. De exemplu, neuronii din regiunea denumită „cortexul cingular” au rol în: memorie, emoții, luarea deciziilor, durere, judecăți morale, imaginație, atenție și empatie. Neuroni din cortexul vizual primar, pe lângă rolul în procesarea informațiilor vizuale, transferă date despre auz, de la simțul tactic ori despre mișcare.
• Deși în multe cărți de popularizare se vorbește despre un creier cu trei straturi: unul reptilian, unul de mijloc (care ar fi păstrat de la mamifere, dominat de emoții) și neocortexul, care ar fi un strat eminamente uman - această idee este doar un mit. Creierul nu evoluează în straturi.
Mitul 2- creierul reacționează la evenimentele care au loc în exterior
• Creierul nu funcționează după regula: stimul - răspuns. Toți neuronii se activează la diverse perioade.
• Creierul este constant implicat în „ghicirea viitorului”, în predicții, folosind toate informațiile de care dispune, experiențele anterioare, cunoștințele deținute, pentru a ghici (intui, calcula) ce se va întâmpla în viitor. Un jucător de tenis de câmp, cum e Simona Halep, nu ar avea timp să reacționeze la loviturile „ca din tun” ale Serenei Williams, dacă ar aștepta să se apropie mingea de ea și să fie clar unde va ajunge, căci nu ar ajunge la nicio minge; așa că se bazează pe experiență (care se obține prin jocuri și antrenamente) pentru a prezice unde se va afla mingea, bazându-se pe date destul de imprecise inițial.
Mitul 3 - bolile mentale sunt separate de bolile trupului
• Separația popularizată de filozoful francez Rene Descartes, minte - trup, nu va muri curând... Dar aceleași rețele neuronale implicate în controlul corpului sunt implicate și în ceea ce numim (pentru că nu avem un cuvânt mai clar) minte. Neuronii cortexului cingular, pe care-l menționam mai sus, pe lângă funcții psihologice mai au un rol în reglarea unor organe, precum și în funcționarea sistemului imunitar.
• Dacă simți o „strânsură” în piept, e posibil să mergi la cardiolog. Dar dacă aceeași cauză, problemele cardiace, generează un disconfort mental, e posibil să mergi la psihiatru. Predicția incorectă a creierului poate duce la deces...
• Depresia este catalogată drept o boală mentală, dar este o boală metabolică, așa cum sunt bolile cardiovasculare, cu simptome care au legătură cu starea de spirit. Este foarte posibil ca bolile cardiovasculare și depresia să aibă cauze comune.
• Creierul, care creează mintea, este cel care reglează sistemele organismului nostru. Cumva, reglarea organismului este parte din minte, căci nu le putem separa nicicum.
Sursa: Nautilius
