Nu prea academică expresia, dar toţi înţelegem ce înseamnă că „ne clănţăne dinţii în gură de frig”. Dar ce provoacă această reacţie a organismului? Ajută la ceva „clănţănitul” dinţilor? Dacă răspundeţi „nu”, nu greşiţi. Cine comandă mişcarea trepidantă a dinţilor şi de ce?
Organismul uman (şi al altor animale) foloseşte un mecanism intern - numit termoreglare - pentru a menţine corpul la o temperatură constantă. În cazul în care vă este frig, aveţi în faţă următoarea alternativă: puneţi ceva pe dumneavoastră ori lăsaţi organismul să reacţioneze pentru a încerca să restabilească echilibrul termic. Dacă alegeţi a doua variantă, ceea ce ne îndoim că veţi face în mod voluntar, iată ce se va întâmpla...
Hipotalamusul - care este partea creierului ce monitorizează temperatura corpului - va avea treabă. Când determină o răcire a suprafeţei pielii, hipotalamusul trimite impulsuri de comandă către piele şi activează nişte mici muşchi aflaţi la baza foliculilor firelor de păr. Astfel, vă alegeţi cu o transformare rapidă a „look-ului” pielii, adică veţi avea pielea ca de găină, căci firele de păr vor fi aşezate în poziţia „drepţi" de către aceşti muşchi.
Din păcate, revolta firelor de păr nu ajută prea mult. La alte animale, cu mai mult păr, da, căci părul ridicat va menţine aerul cald lângă piele şi va crea astfel un fel de strat protector. O altă soluţie care merge la animale este stratul de grăsime protector; în felul ăsta focile, chiar fără păr, pot vieţui liniştite la temperaturi polare.
Tot hipotalamusul trimite impulsuri de comandă şi către diverşi muşchi ai organismului, care se contractă şi relaxează rapid. Rostul acestor contracţii/relaxări este acela de a produce căldură. „Clănţănitul” dinţilor este rezultatul contracţiilor muşchilor feţei. Aşadar, deşi dinţilor nu le este frig :), sunt antrenaţi în reacţia de ansamblu a organismului comandată de hipotalamus.
Credit imagine depositphotos.com
