Analize medicaleContinuăm seria de articole dedicată interpretării rezultatelor analizelor medicale cu litera B. Citiţi în continuare despre valorile normale ale unor indicatori precum bilirubina, bicarbonaţii, beta galactozidaza, beta glucoronidaza sau β2 microglobulina.

 

 

 



Beriliu = simbol chimic Be. Este un mineral toxic fără funcţii biologice cunoscute. Se absoarbe foarte uşor prin piele sau prin respiraţie şi odată ajuns în interiorul organismului interferă cu diviziunea celulară la nivelul ADN-ului. Beriliul din organism se va elimina lent prin urină. Sursele de beriliu din natură sunt solul şi apa sau alimentele contaminate. Beriliul este folosit în industria produselor electronice, metalurgie sau se elimină prin arderea cărbunelui. Astfel ajunge în natură, unde poluează mediul înconjurător şi apoi îl consumăm odată cu alimentele sau cu apa. În mod normal, beriliul este absent în sânge, iar prezenţa sa interferă cu metabolismul calciului şi al vitaminei D, fiind un antagonist al acestora.

Beta galactozidază = este o enzimă lizozomală. Concentraţia normală în fibroblaştii tegumentari este de 4,7 – 19 U/g. Creşterea nivelului apare în gangliozidaza Gm1 sau în sindromul Morquio (muco-polizaharidoza IV).

Beta glucoronidază = o altă enzimă lizozomală, cu concentraţia normală în fibroblaştii tegumentari de 0,3 – 1,2 U/g. Creşterea nivelului apare în muco-polizaharidoza VII. Mucopolizaharidozele sunt un grup de afecţiuni ale lizozomilor. Aceste boli sunt genetice.

β2 microglobulină = este un marker tumoral, o proteină ce se găseşte pe suprafaţa multor celule, dar cel mai frecvent pe suprafaţa limfocitelor. Markerii tumorali sunt substanţe a căror concentraţie creşte în momentul apariţiei unei tumori. Nivelul normal al β2 microglobulinei este mai mic de 3 mg/l în sânge şi 0,15 mg/l în urină. Creşterea valorilor se întâlneşte în mielom multiplu, limfom cu celule B, leucemie limfatică cronică, afecţiuni renale sau stadiul SIDA al infecţiei cu HIV.

Bicarbonaţii = sau rezerva alcalină. Dozarea bicarbonatului (împreună cu alte analize) este utilă în diagnosticul şi tratamentul numeroaselor afecţiuni însoţite de tulburări ale echilibrului acido-bazic de cauză respiratorie sau metabolică. Valorile normale sunt cuprinse între 10 – 40 mEq/l. Creşterea concentraţiei de bicarbonaţi apare în alcaloza metabolică (vărsături, diaree, administrarea de antiacide) sau acidoză respiratorie (afecţiuni neuromusculare, afecţiuni toraco-pulmonare, inclusiv traumatisme, BPOC, emfizem pulmonar, astm bronşic). Scăderea concentraţiei de bicarbonaţi este întâlnită în acidoza metabolică (insuficienţă renală, diabet zaharat, alcoolism) sau alcaloză respiratorie (atacuri de panică, anxietate, afecţiuni ale SNC).

Bilirubină = este un pigment de culoare galben-brună ce derivă din hemoglobină. Este prezentă în sânge sau în bilă. Determinarea bilirubinei se face pentru a diagnostica afecţiuni hepatice, anemia hemolitică sau pentru diagnosticul diferenţiat între diferite tipuri de icter. Se dozează bilirubina directă cu valori normale de 0,1 – 0,3 mg/dl sânge, bilirubina totală cu valori normale cuprinse între 0,3 – 1 mg/dl sânge, bilirubina indirectă sau neconjugată cu valori normale de 0,2 – 0,7 mg/dl sânge. În mod normal, în urină bilirubina nu este prezentă. Bilirubina totală creşte în: hemoliză, icter hepatocelular, obstrucţie biliară extrahepatică, hepatită virală şi alcoolică. Bilirubina directă creşte în obstrucţii hepatice sau extrahepatice (cel mai frecvent din cauza calculilor biliari). Bilirubina indirectă creşte în caz de hemoliză, captare hepatică deficitară sau când procesul conjugării intrahepatice este alterat. Unele medicamente pot interfera cu nivelul bilirubinei, iar icterul devine vizibil atunci când bilirubina totală este mai mare de 5 mg/dl.

Bor = simbol chimic B. Este un mineral cu rol în metabolismul calciului, magneziului şi al fosforului. Nivelul crescut de bor este considerat a fi asociat cu un risc scăzut de osteoporoză. Surse de bor din natură sunt legumele, fructele sau vinul. Deficitul de bor este mult mai des întâlnit decât surplusul de bor şi se manifestă prin alterarea metabolismului calciului şi scăderea nivelului de vitamină C. Surplusul de bor nu este bine documentat, dar borul este cunoscut ca fiind un antagonist al vitaminei B2.



Bibliografie
Analize medicale explicate, I. Soare
http://www.synevo.ro

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.