Vă invităm să citiţi un nou capitol din seria noastră dedicată corpului uman. Ştiţi care este grosimea peretelui stomacului? De ce organele abdominale suferă o irigare redusă cu sânge atunci când corpul este angajat într-un efort fizic intens?
Corpul uman, 10 lucruri puţin ştiute (17)
1. Fiecare dinte are rolul lui în masticaţie. Incisivii taie şi divid alimentele. Caninii perforează sau sfâşie alimentele. Premolarii strivesc alimentele, iar molarii le fărâmițează şi le macină.
2. Forma alveolelor se adaptează perfect formei rădăcinilor. Articulaţia dintelui se numeşte gomfoză sau articulaţia dento-alveolară.
3. Grosimea peretelui stomacului variază de la 3 mm la 10 mm. Stomacul este alcătuit din patru tunici: tunica seroasă, tunica musculară, stratul submucos şi tunica mucoasă.
4. Adesea rinichii sunt asemănaţi cu forma bobului de fasole, însă la nou-născuţi nu se poate spune acelaşi lucru deoarece rinichii acestora sunt rotunjiţi, ovoidali.
5. Aspectul ovarului este neted şi regulat până la pubertate. De aici încolo, ovarul va fi cu numeroase depresiuni şi cicatrici, lucru ce se datorează activităţii sale de a elibera ovule.
6. În condiţii de efort intens, organele abdominale (stomacul, splina, intestinele, ficatul) prezintă o scădere a debitului sanguin, faţă de condiţiile de repaus. Acest lucru se datorează faptului că sângele trebuie să irige mai bine organele hiperactive (cele care intervin în cazul activităţii fizice intense): inima, musculatura scheletului şi pielea. În aceste trei organe creşte viteza de circulaţie a sângelui, iar o parte importantă din masa sanguină se îndreaptă spre ele (rămânând astfel mai puţină cantitate disponibilă de sânge pentru celelalte organe).
7. Pulsul arterial constă în distensia pereţilor arteriali, determinată de creşterea presiunii şi diametrului arterei comprimate pe un plan osos. Aşadar, pentru a ne simţi pulsul prin palpare este necesară îndeplinirea a două condiţii: prima, artera să fie situată superficial şi, cea de-a doua, artera să poată fi comprimată pe un os. Prin simpla palpare a undei pulsatile, se pot afla câteva informaţii despre starea normală sau patologică a sistemului cardio-vascular: frecvenţa, ritmul, amplitudinea, duritatea şi intensitatea pulsului arterial pot arăta dacă o persoană are sau nu o afecţiune a acestui sistem.
8. Plămânii reprezintă 2% din greutatea totală a organismului.
9. Multă vreme s-a crezut că plămânul are numai funcţie respiratorie. Însă s-a dovedit că nu este aşa. De exemplu, plămânul are şi funcţia de filtru: el este capabil să reţină din circulaţie hematii şi leucocite anormale, grăsimi şi celule tumorale. După ce aceste particule sunt reţinute, sunt distruse de enzime speciale, prezente în cantitate mare în plămân. Plămânul intervine şi în metabolism. S-a constatat că aceste organe utilizează 4% din consumul total de glucoză al organismului. În plus, plămânul are şi capacitatea de a sintetiza (fabrica) proteine.
10. Digestia începe în gură, unde alimentele suferă primele transformări mecanice şi chimice. Urmează digestia gastrică. Lucru mai puţin ştiut, aici continuă fărâmițarea mecanică a alimentelor, prin mişcările peristaltice. Pe lângă aceasta, se asigură şi amestecarea alimentelor cu suc gastric. Urmează partea cea mai importantă a digestiei, cea realizată în intestinul subţire, care este esenţială şi indispensabilă proceselor de nutriţie. În intestinul gros, flora saprofită realizează fermentaţia şi putrefacţia. În cele din urmă resturile nedigerate se elimină pe cale anală.
Corpul uman, 10 lucruri puţin ştiute (19)
Bibliografie:
Anatomia şi fiziologia omului, Bogdan Voiculescu, Cezar Th. Niculescu, Cristian Niţă, 2007, Ed. Corint, Ediţia a II-a
Anatomia omului, Victor Papilian, volumul 2
