Părul creşte mai gros atunci când îl razi! Lectura într-o lumină slabă te va orbi! Urinarea pe o înţepătură de meduză îţi va calma durerea! Dorinţa noastră de a dezlega misterele corpului omenesc a condus la o crearea unei cantităţi vaste de informaţii greşite.
Multe dintre aceste noţiuni false sunt mai crezute decât adevărul. Ne-am înarmat cu scepticismul nostru sănătos şi cu o grămadă de cercetare pentru a găsi adevărul din spatele unora dintre cele mai comune mituri despre corpurile noastre. Iată ce am învăţat.
Mitul 1: Părul de pe corp creşte mai gros atunci când îl razi
Vă amintiţi probabil episodul din Seinfeld când Jerry a decis să îşi radă pieptul, în ciuda avertismentelor că părul va creşte înapoi de două ori mai gros. Deşi mitul se dovedeşte a fi adevărat la televizor, este foarte fals în lumea reală. Dacă raderea părului ar face ca acesta să crească mai gros, atunci bărbaţii care chelesc ar putea să se radă în cap, tocmai pentru a preveni căderea părului. Pediatrul cercetător Rachel C. Vreeman şi profesorul asistent de pediatrie Aaron E. Carrol infirmă acest mit:
„Dovezi ştiinţifice solide infirmă acest mit. Încă din 1928, un studiu clinic a arătat că raderea nu are niciun efect asupra creşterii părului. Mai multe studii recente confirmă că raderea nu afectează grosimea sau rata de creştere a părului. În plus, raderea îndepărtează partea moartă a firului de păr, nu partea vie situată sub suprafaţa pielii, deci este puţin probabil să afecteze rata sau tipul de creştere. Părul ras nu mai are forma conică văzută la capetele părului neras, dând astfel o impresie de asprime. De asemenea, noul păr nu a fost încă luminat de soare sau supus altor expuneri chimice, părând astfel mai închis la culoare decât părul existent înainte”.
Practic, parul ras se simte mai aspru şi asta te face să crezi că este mai gros. În realitate, te păcăleşti şi părul rămâne la fel.
Mitul 2: Numărarea caloriilor este tot ce contează pentru gestionarea greutăţii şi a sănătăţii
Ne-ar plăcea să credem că este o teorie bună pentru pierderea în greutate consumarea unui număr de calorii egal cu cel al caloriilor ingerate, dar asta ar însemna să acceptăm că organismele noastre sunt destul de simple. În timp ce consumarea de calorii mai puţine poate avea cu siguranţă o influenţa asupra greutăţii, nu toate alimentele au acelaşi impact, odată ce le-am înghiţit. Dacă vreţi să vă gândiţi la asta într-un mod foarte simplu, luaţi în considerare diferenţa dintre bomboane şi un castravete (în cantităţi egale caloric). Aceste alimente au gust diferit, conţin diferite elemente nutritive şi nu sunt acelaşi lucru. Nu ar avea sens să fie folosite de către organism în acelaşi mod.
Problema cu ideea conform căreia caloriile reprezintă singura unitate de măsură se datorează faptului că ne gândim la calorii ca la un lucru fizic. Caloriile sunt doar un mijloc de măsurare a căldurii şi iniţial nu au fost un termen folosit cu referire la produsele alimentare. O calorie, conform Wikipedia, „aproximează energia necesară pentru a creşte temperatura unui gram de apă cu 1 grad Celsius”. Practic, caloriile sunt o măsură şi nu ceva ce corpul tău foloseşte drept combustibil. Ceea ce foloseşte corpul tău este ceea ce găseşte în mâncarea şi lichidele ce le digeră. Dacă mănânci tot felul de prostii, nu vei fi mai bine doar pentru că mănânci mai puţine calorii.
Mulţi oameni dezbat această idee din cauza dietei profesorului nutriţionist Mark Haub, care a avut un regim sărac în calorii, ce a constat în principal din mâncare tip junk food (aproximativ două treimi), dar sunt câteva lucruri de reţinut aici. Acesta este studiul unei singure persoane şi nu este elocvent pentru toată lumea. Chiar Mark Haub a pus întrebări despre descoperirile sale:
„Ce înseamnă asta? Înseamnă că sunt mai sănătos? Sau înseamnă că omitem ceva când definim sănătatea din punct de vedere biologic?”
Haub a redus, de asemenea, aportul său cu aproximativ 800 de calorii pe zi, ceea ce înseamnă o cantitate importantă. Nu există nicio îndoială că aportul nostru caloric joacă un rol important în felul în care stocăm şi pierdem grăsimea (cum arată acest studiu din New England Journal of Medicine), dar simpla numărare a caloriilor nu furnizează imagini complete. Modul în care corpurile noastre procesează zahărul este un exemplu excelent despre felul în care diferitele produse alimentare au diferite rezultate. Dr. Michael Eades indică două studii - experimentul de înfometare a lui Ancel Keys şi studiul lui John Yudkin - care au testat două diete sărace în calorii, dar cu compoziţie diferită de nutrienţi. Studiul lui Keys a avut cantităţi mai mari de carbohidraţi şi mai mici de grăsimi. Studiul lui Yudkin, cantităţi mai mari de grăsimi. Rezultatele studiilor au avut consecinţe foarte diferite. Studiul lui Yudkin s-a încheiat cu oameni sănătoşi, în timp ce studiul lui Keys nu.
Mai departe, dieteticianul acreditat Kari Hartel descrie modul în care nutrienţii diferiţi sunt procesaţi de către corp. De exemplu, ea subliniază faptul că „fibrele nu sunt digerate în întregime de către corpul nostru, deci aceşti nutrienţi aduc beneficii pentru sănătate fără a adăuga prea multe calorii la dietă”. În plus, „corpurile noastre ard mai multe calorii digerând şi metabolizând proteine, decât ard dacă digeră alte tipuri de nutrienţi. Proteinele încetinesc timpul necesar mâncării de a ajunge din stomac în intestin, ajutând astfel să ne simţim plini mai mult timp”.
În timp ce este frumoasă ideea conform căreia sănătatea poate veni de la consumul zilnic al unui număr magic de calorii, realitatea este că produsele alimentare şi corpurile noastre sunt mult mai complexe. Deşi reducerea semnificantă a caloriilor este un mod eficient de a pierde în greutate, acesta nu este singurul factor. Greutatea actuală, greutatea pe care vrei să o pierzi, echilibrul nutriţional al dietei tale, caloriile pe care le arzi şi muşchii pe care îi construieşti prin exerciţii şi durata de timp din fiecare zi pe parcursul căreia eşti sedentar sunt toate elemente ce joacă un rol important în sănătatea ta şi în potenţialul pentru pierderea de grăsime. Renunţarea la o cantitate importantă de calorii poate fi semnificativă pe termen scurt pentru strategia de management a greutăţii, dar atenţia şi la alţi factori va da rezultate mai bune asupra stării generale de sănătate.
Mitul 3: Trebuie să dormim 8 ore pe zi
Ne-am spus că trebuie să dormim 8 ore pe noapte, dar ce este adevărat pentru unii nu este adevărat pentru toţi. Hindustan Times atrage atenţia asupra unui studiu european care arată că oamenii care posedă o genă cunoscută ca ABCC9 pot dormi cu câteva ore mai puţin decât doarme în medie o persoană. Găsind aceeaşi genă la musculiţa fructelor, oamenii de ştiinţă au descoperit că prin manipularea ei pot, de asemenea, manipula durata de timp pe care aceste musculiţe o petrec odihnindu-se. Când v-am întrebat de cât somn aveţi nevoie, răspunsurile au variat mult. Pentru unii, erau necesare 8 ore. Pentru alţii, 8 ore era prea mult. Experienţele voastre se potrivesc cu acest studiu.
În plus, Wired Magazine menţionează o substanţă chimică numită Orexin A, despre care se crede că ar funcţiona ca un înlocuitor de somn. Este deja prezentă la om, în cantităţi limitate, şi atunci când lipseşte ne face să ne simţim obosiţi. De la descoperirea sa, Orexin A a fost folosită într-un spray nazal (pentru scopuri de testare) pentru a afla dacă poate fi utilizată ca tratament pentru narcolepsie. Într-un studiu de la UCLA, câţiva oameni de ştiinţă sau decis să facă nişte maimuţe obosite să inhaleze substanţa chimică:
„Maimuţele au fost private de somn între 30 şi 36 de ore şi apoi li s-au dat fie orexin A, fie un placebo salin înainte de a fi supuse unor teste cognitive standard. Maimuţele care au primit orexin A printr-un spray nazal au avut cam aceleaşi rezultate ca maimuţele vigilente, în timp ce grupul ce a primit soluţie salină a fost grav afectat”.
Deşi informaţia despre Orexin A este încă destul de nouă, aceasta indică posibilitatea ca somnul să nu fie atât de relevant pe cât credem că este. Oricum, în timp ce somnul de 8 ore nu este o recomandare rea, cu siguranţă nu este o necesitate pentru toată lumea.
Mitul 4: Lectura în lumină slabă îţi va ruina ochii
Se presupune că este rea pentru tine lectura în lumină slabă, ceea ce este oarecum evidenţiat prin veioza funcțională de pe noptieră şi prin industria miniveiozelor portabile pentru citit. Dacă nu, cu siguranţă vi s-a spus să aprindeţi o lumină când citeaţi în întuneric. În timp ce lectura fără lumină suficientă poate cauza oboseala ochilor, conform cercetătorului de sănătate a copiilor Rachel C. Vreeman şi profesorului-asistent de pediatrie Aaron E. Carrol aceasta nu cauzează daune grave şi permanente:
„Consensul majorităţii din oftalmologie, după cum se subliniază într-o colecţie de materiale educaţionale pentru pacienţi, este acela că lectura într-o lumină slabă nu afectează ochii. Deşi poate cauza oboseala ochilor cu multiple efecte negative temporare, este puţin probabil să provoace o schimbare permanentă a funcţiei sau a structurii ochilor. Chiar şi la pacienţii cu sindromul Sjögren (o boală autoimună, care se caracterizează prin inflamarea anumitor glande ale corpului), scăderea acuităţii vizuale funcţionale, asociată cu lectură tensionată, se îmbunătăţeşte atunci când aceştia se opresc din citit. Un articol de recenzie despre miopie ajunge la concluzia că utilizarea sporită a ochilor, ca lectura într-o lumină slabă sau ca poziţionarea cărţii prea aproape de faţă, ar putea rezulta în creşterea tulburării oculare şi în erori de refracţie. Prima dovadă citată a fost dovada epidemiologică a prevalenţei crescute de miopie şi a incidenţei ridicate de miopie în rândul oamenilor cu mai multă experienţă academică. Autorul notează că această ipoteză este doar începutul de a „câştiga crezare ştiinţifică”. În trecut, condiţiile de lectură implicau chiar şi mai puţină lumină, bazându-se pe lumânări sau lanterne, deci rata de creştere a miopiei de-a lungul secolelor nu trebuie neapărat pusă pe seama condiţiilor de lumină slabă. În contrast cu această recenzie, sute de opinii online a experţilor ajung la concluzia că lectura în lumină slabă nu îţi strică ochii.”
Pentru mai multe informaţii despre aceste studii menţionate mai sus, citiţi aici.
Mitul 5: Urinarea pe o înţepătură de meduză va calma durerea
Renumitul show televizat „Friends” a avut odată un episod în care Monica a fost înţepată de o meduză şi Joey i-a amintit că urinarea pe înţepătură îi va calma durerea. Aceasta a fost o situaţie de comedie- după cum întreg show-ul este un sitcom- dar a ajutat la propagarea mitului conform căruia urinarea pe prietenii tăi este o idee bună în situaţia potrivită. Nu este. Mark Leyner şi Dr. Billy Goldberg, autorii cărţii „De ce au bărbaţii mameloane?”, explică:
„Următorul ghid poate fi aplicat pentru aproape toate înţepăturile de meduze: Pacientul trebuie să îndepărteze orice tentacule vizibile, folosind mănuşi dacă este posibil. Zona din jurul înţepăturii ar trebui clătită cu oţet de uz casnic. Acidul acetic din oţet poate bloca descărcarea în piele a nematocitelor rămase (celulele care înţeapă) şi de aceea ar trebui aplicat din plin. Dacă oţetul nu este disponibil, apa sărată poate fi folosită pentru a spăla nematocitele. În testele de laborator, urina, amoniacul şi alcoolul pot face ca celulele active ale înţepăturii să ardă, ceea ce înseamnă că aplicarea lor are potenţialul de a face o înţepătură minoră şi mai rea, deci urinarea pe o înţepătură de meduză este un act grosolan şi dureros”.
Aşadar, dacă ai de gând să urinezi pe cineva, asigură-te că este vorba de plăcerea voastră mutuală. Meduzele nu sunt o scuză bună.
Mitul 6: Metabolismul tău lent te îngraşă
Când ai un metabolism rapid, corpul tău arde mai multe calorii. Asta înseamnă că oamenii sănătoşi şi în formă au un metabolism mai rapid, nu? Nu neapărat. ABC News l-au intervievat pe Dr. Jim Levine, cercetător asupra obezităţii la Mayo Clinic, care studiază metabolismul atât la oamenii slabi, cât şi la oamenii graşi. Ce a descoperit el a fost opusul mitului în care credem. Referindu-se la pacientul slab Kathy Strickland şi la pacientul mai gras Dawn Campion, el a spus:
„Dawn consumă de fapt mai multe calorii deoarece am descoperit că persoanele care suferă de obezitate au un metabolism bazal mai mare comparativ cu persoanele ce sunt mai slabe. Metabolismul bazal reprezintă caloriile pe care le arzi pentru aţi menţine corpul în funcţiune, deci dacă organismul tău este mai mare bineînţeles că şi metabolismul bazal este mai mare. Dacă organismul tău este mai mic şi metabolismul bazal este mai puţin”.
Dr. Levin deduce că problemele de greutate ale pacienţilor săi se datorează mai puţin vitezei metabolismului şi mai mult stilului de viaţă sedentar. Aceasta este, desigur, doar o parte din ecuaţie. Creşterea nedorită în greutate poate proveni de la o dietă nesănătoasă, de la lipsa de exerciţiu sau de la alte probleme. Este o problemă complicată şi nu este neapărat metabolismul tău de vină.
Mitul 7: Veţi răci de la condiţiile meteorologice reci (şi umede)
Ţi-a spus vreodată mama ta să îţi iei o jachetă că dacă nu vei răci? Ai simţit vreodată că te îmbolnăveşti de ceva neplăcut după ce ai făcut o baie rece, doar din cauza faptului că ai fost expus la aer răcoros? Nivelul de confort poate să scadă, însă nu poţi răci doar fiindcă ţi-e frig. Există un virus - mai exact un rinovirus - pe care trebuie să îl iei prin transmitere. Mark Leyner şi Dr. Billy Goldberg, autorii cărţii „De ce au bărbaţii mameloane?”, explică:
„Vremea rece sau umedă nu produce o răceală, însă nimeni nu pare să vrea să accepte acest lucru. Răceala comună este cauzată de un virus. Aceste virusuri sunt peste tot şi este dificil să le evităm. Atunci când eşti expus la cineva care are o răceală, ai mai multe şanse să te îmbolnăveşti, deci fii atent la contactul apropiat şi spală-te pe mâini. De asemenea, dacă nu dormi suficient sau ai o alimentaţie săracă, rezistenţa ta la infecţii poate scădea. Aminteşte-ţi că antibioticele nu vor lupta pentru răceala comună. Antibioticele funcţionează doar împotriva bacteriilor. Pentru a avea grijă de o răceală, odihneşte-te, mănâncă bine şi să ştii că puţină supă de pui nu te va răni”.
Dar dacă este adevărat, de ce răcesc oamenii mai mult iarna? Medicii nu au un răspuns anume, dar potrivit New York Times există câteva teorii. Deoarece răcelile sunt răspândite prin transferul virusului de la o persoană la alta, trebuie să fii în contact cu alte persoane. Oamenii petrec mai mult timp în interior în timpul iernii şi de aceea, în acest anotimp, te găseşti mai des 1) înconjurat de alte persoane şi 2) într-un spaţiu închis. Dacă o persoană se îmbolnăveşte într-o gospodărie, într-un birou sau oriunde altundeva, este o şansă mare ca virusul să se răspândească. Păstrează distanţa faţă de contagioşi în orice moment al anului.
Mitul 8: Prin cap se pierde mai mult căldură
Căldura se ridică şi capul tău este în general cald, aşa că, din aceste motive, reiese că mersul pe afară cu capul descoperit nu este cel mai bun plan dacă vrei să rămâi frumos şi călduţ. Chiar dacă această idee pare să aibă sens, nu vei pierde mai multă căldură prin cap decât vei pierde prin altă parte a corpului. Conform cercetătorului de sănătate a copiilor Rachel C. Vreeman şi profesorului-asistent de pediatrie Aaron E. Carrol, purtarea unei pălării doar va menţine capul mai cald:
„Acest mit provine, probabil, de la un vechi studiu militar, în care oamenii de ştiinţă au îmbrăcat subiecţii în costume arctice de supraviețuire (dar care nu conţineau pălării) şi le-au măsurat pierderile de căldură la temperaturi extrem de reci. Pentru că a fost singura parte a corpului care a fost expusă la frig, subiecţii au pierdut cea mai mare parte din căldură prin cap. Oricum, experţii spun că dacă acest experiment ar fi fost efectuat cu subiecţi care purtau doar costume de baie, ei nu ar fi pierdut prin cap mai mult de 10% din căldura corpului. Un studiu mai recent confirmă faptul că nu este nimic special la cap şi la pierderea de căldură. Orice parte neacoperită a corpului va pierde căldură şi va reduce temperatura interioară a corpului în mod proporţional. Deci, dacă este frig afară, ar trebui să îţi protejezi corpul. Dar este la alegerea ta dacă vrei să îţi acoperi sau nu capul”.
Pentru mai multe informaţii despre studiile menţionate, citiţi aici.
Mitul 9: Poţi vindeca o muşcătură de şarpe sugând veninul
Deşi ar fi destul de interesant dacă ar fi adevărat, să sugi muşcătura unui şarpe pentru a elimina otrava nu este numai grosolan, ci este şi o idee foarte rea. Conform lui Mark Leyner şi Dr. Billy Goldberg, autorii cărţii „De ce au bărbaţii mameloane?”, dacă faci acest lucru s-ar putea să te alegi cu o infecţie la nivelul rănii. În schimb, poţi face ceea ce sugerează Crucea Roşie Americană:
1. Spală muşcătura cu apă şi săpun.
2. Imobilizează zona muşcată şi ţine-o mai jos decât nivelul inimii.
3. Obţine ajutor medical.
În unele cazuri este recomandat să se aplice un garou pentru a încetini răspândirea veninului. Să nu încercaţi să sugeţi rana!
Mitul 10: Este periculos să trezeşti un somnambul
De fapt, este periculos să nu trezeşti un somnambul, dar mulţi au crezut timp de ani de zile acest mit, deoarece, probabil, câţiva dintre ei s-au trezit loviţi atunci când şi-au trezit prietenii somnambuli. Somnambulii sunt cu siguranţă predispuşi să aibă un sentiment de surpriză atunci când nu se trezesc în patul lor, ci afară. (Oh, aşteptaţi, asta mi s-a întâmplat mie la 10 ani). Deoarece acest lucru este atât de derutant, mulţi somnambuli treziţi nu vor şti cine eşti şi li se va face frică. Acestea fiind spuse, permiţându-le să se plimbe oriunde doresc este mult mai puţin sigur decât o teamă mică. New York Times au intervievat-o pe Dr. Ana C. Krieger, director la Sleep Disorders Center de la New York University, care a sugerat că cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să ghidezi un somnambul înapoi în pat. Trezeşte-i dacă e nevoie, dar mai bine îi ajuţi să ajungă acolo unde ar trebui să fie: în pat.
Traducere după stubborn-body-myths.
Traducerea: Irina Duceac
