În ultimii ani, locuitorii din Spania, Franța și Regatul Unit au privit spre cer și au văzut un fenomen straniu: răsărituri de un portocaliu intens și ceruri încărcate cu o ceață gălbuie. Aceste ceruri încețoșate depun adesea „ploaie de sânge”, o precipitație de culoare ruginie care lasă un strat fin de praf pe mașini și ferestre.
Aceste evenimente sunt cauzate de nori de praf proveniți din deșertul Sahara, care parcurg mii de kilometri peste Marea Mediterană. Pe măsură ce schimbările climatice modifică cel mai mare deșert al lumii, Europa se regăsește tot mai des în avalul unei crize de mediu în transformare.
Sahara este responsabilă pentru mai mult de jumătate din emisiile totale de praf la nivel global. În condiții de temperaturi ridicate, secetă și vânturi puternice, particulele sunt ridicate la câțiva kilometri în atmosferă și transportate peste continente.
Deși cea mai mare parte a acestui praf se deplasează spre vest, către Americi, o parte se îndreaptă spre nord, către Europa, în special între februarie și iunie. Norii recenți – precum intensul fenomen „Calima”, care acoperă uneori Spania – au ajuns până la Marea Nordului și Scandinavia.
Relația dintre o planetă în încălzire și praf este complexă.
Pe de o parte, creșterea temperaturilor usucă solurile și accelerează deșertificarea, făcând mult mai ușoară dislocarea particulelor fine de către vânt. În scenarii de încălzire extremă, cantitatea de praf saharian ridicată în atmosferă ar putea crește cu 40% până la 60% până la sfârșitul secolului.
Totuși, cât de mult praf saharian va fi, depinde și de tiparele vânturilor. Anumite furtuni de nisip și praf din Sahara au devenit, de fapt, mai rare și mai puțin intense în ultimele două decenii. Parțial, acest lucru se datorează creșterii vegetației în regiunea Sahel, aflată la limita sudică a Saharei. Dar este cauzat și de o slăbire generală a vânturilor de la suprafață, precum și de modificări ale unor tipare climatice la scară largă.
Riscuri pentru sănătate și consecințe economice
Pentru Europa, impactul nu este doar estetic. Praful saharian poate degrada semnificativ calitatea aerului, împingând nivelurile de particule invizibile peste limitele recomandate pentru sănătate. Aceste particule fine, cunoscute sub numele de PM10, pot pătrunde adânc în plămâni, declanșând astm și afecțiuni cardiovasculare. În Spania și Italia, studiile de modelare sugerează că praful saharian poate fi responsabil pentru până la 44% dintre decesele asociate poluării cu PM10.
Praful implică și alte costuri. Atunci când se depune pe zăpadă în Alpi, întunecă suprafața și îi reduce capacitatea de a reflecta lumina solară, accelerând topirea. Poate reduce eficiența panourilor solare și poate perturba aviația și traficul rutier prin scăderea vizibilității.
Ce se poate face în privința prafului
Răspunsul la această problemă transfrontalieră în creștere presupune acțiuni atât la sursă, cât și în zonele afectate.
În Sahara și la marginile ei, prevenirea degradării solurilor intacte este esențială. Supraîncărcarea cu animale, bararea râurilor și abandonarea terenurilor pot crește emisiile de praf. Pentru stabilizarea solului, măsurile includ refacerea vegetației, menținerea debitului râurilor și protejarea „biocrustei” fragile formate din bacterii, mușchi și alte organisme care leagă primii milimetri ai solului deșertic și formează un scut natural împotriva eroziunii eoliene.
În Europa, accentul cade pe pregătire. Sistemele de avertizare timpurie oferă acum prognoze cu până la 15 zile în avans, permițând autorităților sanitare să emită alerte pentru ca persoanele vulnerabile să rămână în interior. Măsuri simple, de la îmbunătățirea ventilației clădirilor până la crearea mai multor spații verzi urbane, pot reduce, de asemenea, expunerea.
În deceniile următoare, „centura de praf” sahariană va rămâne un indicator vizibil al stării de sănătate a planetei noastre. Însă tehnologia și prognoza nu vor fi suficiente pentru a rezolva problema.
Praful nu respectă granițele, astfel că gestionarea lui va necesita o cooperare internațională mai puternică – și acorduri obligatorii – privind totul, de la gestionarea bazinelor hidrografice pentru a preveni uscarea lacurilor, până la răspunsuri de sănătate publică la nivel european. Dacă cerurile portocalii vor rămâne o curiozitate sau vor deveni o caracteristică obișnuită a vieții europene depinde de măsura în care guvernele din Europa și Africa vor trata cu seriozitate acest risc comun.
Traducere după Climate change is altering Saharan dust – and Europe is downwind de Hossein Hashemi, Senior Lecturer, Division of Water Resources Engineering & Centre for Advanced Middle Eastern Studies, Lund University.
