Soarta supravieţuirii stirpei lui Hitler se află în mâinile a doar cinci membri ai familiei: cei doi fii ai surorii vitrege a lui Hitler (Angela Hitler), Peter Raubal şi Heiner Hochegger şi cei trei fii ai fratelui vitreg al lui Hitler, Alois Hitler Jr., care mai sunt în viaţă: Alexander, Louis şi Brian Stuart-Houston. În timpul vieţii sale, Hitler s-a zbătut să obţină ceea ce el considera drept perfecţiune. Era convins că rasa ariană era rasa supremă şi a ordonat moartea unor oameni nevinovaţi pentru a accelera atingerea acestei „perfecţiuni”.

 

 

 

(Trebuie precizat că, deşi el a dus lucrurile la extrem, mulţi oameni importanţi erau în acele vremuri în favoarea diverselor forme de eugenie, inclusiv Winston Churchill, Teddy Roosevelt şi Margaret Sanger, printre alţii. Mai multe despre asta în secţiunea de date suplimentare de mai jos.)

În orice caz, este ironic atunci că stirpea lui Hitler, presupusa culme a „rasei supreme”, va fi curând suprimată în mod intenţionat, fiind considerată drept indezirabilă.

Peter Raubal s-a născut în 1931, ceea ce înseamnă că are acum 82 de ani. Este un inginer ieşit la pensie şi aparent nu plănuieşte să perpetueze genele familiei. Heiner Hochegger s-a născut în 1945, ceea ce înseamnă că are acum 68 de ani. Nu este imposibil să aibă un copil la vârsta aceasta, dar e oare probabil? Dacă n-a făcut-o până acum, n-aş paria pe asta.

Aşa că mai rămân doar fraţii Stuart-Houston, care au vârste cuprinse între 48 şi 64 de ani. Din nou, nici în cazul lor nu este imposibil să mai aibă copii, dar aceşti fraţi nu au nicio intenţie să procreeze. Ei au făcut o înţelegere să nu aibă niciodată copii, pentru a pune capăt intenţionat descendenţei lui Hitler.  

David Gardner, autorul cărţii intitulate „Ultimii dintre Hitleri” i-a căutat pe descendenţii în viaţă ai lui Hitler la sfârşitul anilor '90. Gardner spune:

„Nu au semnat un pact; ceea ce au făcut a fost să vorbească între ei despre povara pe care au avut-o de suportat întreaga viaţă şi au hotărât ca niciunul dintre ei să nu se căsătorească şi să nu aibă copii. şi acesta e... un pact pe care l-au respectat până-n ziua de azi.”

 

 

Moştenirea şi stirpea lui Hitler

În acest moment, e posibil să-ţi pui întrebări legate de originea lui Hitler însuşi. Pentru început, cel puţin identitatea bunicului său este încă dezbătută. Johann Georg Heidler este acceptat de majoritatea istoricilor drept bunicul patern al lui Adolf Hitler, dar se pare că fratele mai tânăr al lui Heidler, Johann Nepomunk Heidler, este şi el luat în considerare. Johann Georg Heidler s-a căsătorit cu Maria Ann Shickelgruber în 1842 şi a devenit legal tatăl vitreg  al fiului ei pe-atunci în vârstă de cinci ani, Alois Shickelgruber, tatăl lui Adolf Hitler.

Numele tatălui nu era trecut în certificatul de naştere al lui Alois. Se speculează că Johann Nepomunk Heidler era tatăl său, dar că n-a putut recunoaşte asta public din cauza căsătoriei sau poate că Johann Georg Heidler a conceput băiatul înainte ca el şi Maria să fie căsătoriţi legal. Oricum ar fi, de-abia în 1877 Alois a fost declarat legal drept fiul lui Johann Georg Heidler.

De cealaltă parte a familiei, Johanna Heidler era fiica lui Johann Nepomunk şi a soţiei sale, Eva. Johanna s-a căsătorit cu Johann Baptist Pölzl şi au avut împreună cinci fii şi şase fiice. Una dintre acestea era Karla Pölzl, care a devenit a treia soţie a lui Alois Hitler şi mama lui Adolf Hitler.

Dacă Johann Georg Heidler era tatăl biologic al lui Alois, atunci Karla era verişoara primară a lui Alois Hitler, la diferenţă de o generaţie. Dacă Johann Nepomunk era tatăl lui, asta înseamnă că Karla era, de fapt, nepoata lui Alois. Oricum, era o legătură de rudenie suficient de apropiată încât să fie necesară o scrisoare de apel către biserică pentru o derogare umanitară prin care cereau permisiunea de a se căsători.

Cererea a fost acceptată, iar Alois Hitler şi Karla Pölzl s-au căsătorit pe 7 ianuarie 1885. Adolf Hitler s-a născut ca fiu al al Karlei şi al lui Alois Hitler pe 20 aprilie 1889. Cei doi au avut şi alţi copii împreună, însă doar Adolf şi Paula au supravieţuit până la vârsta adultă.

Nici Adolf, nici sora sa, Paula Hitler, n-au avut vreodată copii. Adolf s-a sinucis în 1945, iar Paula a murit în 1960.

Dar Alois a avut şi alţi copii. De exemplu, Angela Hitler, din cea de-a doua căsătorie a sa. Ea a avut trei copii, Leo Raubal Jr., Angela Raubal (poreclită Geli) şi Elfriede Raubal. Geli Raubal s-a sinucis în 1931. Se presupune că ea ar fi avut relaţii intime cu unchiul său, Adolf Hitler, şi că e posibil să fi fost ucisă, deşi poliţia a considerat moartea ei drept suicid. Ea nu a avut niciun copil.

Leo a avut un fiu, Peter, iar Elfriede a avut şi ea unul, Heiner Hochegger. Atât Peter cât şi Heiner, menţionaţi mai sus, sunt doi dintre cei cinci urmaşi care ar putea perpetua neamul lui Hitler, deşi, aşa cum am afirmat, e un lucru puţin probabil în acest moment.

Alois, Jr., fratele vitreg al lui Adolf Hitler din partea tatălui, a avut doi fii cu două femei diferite. William Patrick Hitler s-a născut în Anglia din căsătoria cu prima soţie, dar Alois Jr. şi-a abandonat familia şi s-a întors în Germania, unde s-a căsătorit cu cea de-a doua soţie şi a avut un alt fiu, Heinrich Hitler (poreclit Heinz). Heinrich a murit luptând ca nazist în Al Doilea Război Mondial. A fost prins şi torturat, iar apoi a murit într-un lagăr sovietic pentru prizonieri de război la vârsta de 21 de ani. Nu a lăsat în urmă niciun copil.

Când Adolf Hitler a ajuns la putere în Germania, William Hitler a sperat să se folosească de poziţia unchiului său pentru a obţine beneficii financiare şi şi-a părăsit casa din Anglia, în speranţa că unchiul său i-ar putea găsi un loc de muncă bun. Acesta l-a pus să lucreze la o reprezentanţă auto, la o bancă şi la o fabrică de maşini, însă niciuna dintre slujbe nu l-a mulţumit pe William.

Apoi, el şi-a şantajat unchiul să-i ofere un serviciu mai bun, sub ameninţarea că va publica în ziare secrete de familie ruşinoase. În 1938, Adolf Hitler i-a cerut lui William să renunţe la cetăţenia sa britanică în schimbul unui post important. Cu toate acestea, William a suspectat, probabil în mod corect dacă ne luăm după comentariile pe care Hitler le făcea referitor la ceea ce credea despre nepotul său, că era o cursă şi a fugit din Germania.

El a încercat după aceea să-şi şantajeze din nou unchiul, sub ameninţarea că va dezvălui faptul că bunicul patern al lui Hitler era, de fapt, evreu. Istoricii au exclus vehement această posibilitate. La întoarcerea sa în Londra, William a scris un articol pentru revista „Look”, intitulat „De ce îmi urăsc unchiul”, şi s-a folosit de asta pentru a-şi câştiga traiul, mergând în turnee şi vorbind despre Adolf Hitler.

William şi mama sa erau într-un turneu de prelegeri în Statele Unite atunci când a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. A fost obligat să rămână acolo, însă a făcut o cerere specială către preşedintele Franklin D. Roosevelt şi a primit permisiunea de a se înrola în marina militară americană în 1944. S-a mutat în Sunnyside, Queens, New York şi a servit în marina militară ca ajutor de farmacist până când a fost demobilizat în 1947, după ce a fost rănit.

După ce a părăsit marina militară, William şi-a schimbat numele de familie în Stuart-Houston, s-a mutat în Patchogue, Long Island, s-a căsătorit şi a avut patru fii. Cel de-al treilea fiu, Howard Ronald Stuart-Houston (născut în 1957) a fost agent special în Divizia de Investigaţii Criminale a Serviciului pentru Venituri Interne. A murit fără urmaşi, într-un accident de maşină, pe 14 septembrie 1989.

Asta ne aduce înapoi la cei trei fii Stuart-Houston rămaşi, Alexander, Louis şi Brian, cei mai tineri dintre cele cinci rude încă în viaţă care ar putea asigura perpetuarea neamului lui Hitler. Până acum n-au avut copii şi, aşa cum au afirmat, conform pactului lor, nici nu intenţionează să aibă.

Date suplimentare:

>> Deşi progresist când venea vorba de oamenii de culoare şi de drepturile femeilor, Teddy Roosevelt nu-i respecta la fel de mult pe delincvenţi, bolnavi sau infirmi, fiind în favoarea eugeniei (lucru ironic dacă luăm în considerare lungul său istoric medical cuprinzând numeroase boli). La acea vreme, eugeniştii din SUA (şi de oriunde altundeva din lume) realizau sterilizări forţare asupra săracilor, bolnavilor, delincvenţilor şi prostituatelor, precum şi avorturi forţate în cazul femeilor însărcinate care aveau o reputaţie proastă sau erau văzute drept inferioare pe baza anumitor trăsături. Roosevelt spunea despre acest lucru: „îmi doresc foarte mult ca oamenii nepotriviţi să poată fi împiedicaţi complet să se reproducă; iar atunci când natura malefică a acestor oameni este suficient de vizibilă, asta ar trebui făcut. Delincvenţii ar trebui să fie sterilizaţi, iar persoanelor sărace cu duhul ar trebui să li se interzică să lase în urmă copii.”

>> Această atitudine faţă de eugenie era extrem de populară la începutul secolului al XX-lea, fiind sprijinită de persoane faimoase, precum Winston Churchill, Margaret Sanger, H.G. Wells, George Bernard Shaw, John Harvey Kellogg şi, desigur, Adolf Hitler. Această mişcare a fost încurajată şi denumită astfel în 1883 de Sir Francis Galton, inspirat de lucrările vărului său vitreg, Charles Darwin.

>> Mişcarea eugenică a început să-şi piardă din avânt din cauza asocierii cu Partidul Nazist. Cu toate acestea, numeroase ţări, inclusiv SUA, încă realizau sterilizări forţate, ultima având loc în 1981. Suedia e un alt exemplu de ţară care a păstrat vie flacăra eugeniei până în 1975, sterilizând forţat aproximativ 21 000  de oameni şi obligând alţi 6 000 să fie sterilizaţi „voluntar”.

>> În mod controversat, Suedia încă cere sterilizarea înainte de a permite realizarea operaţiilor de schimbare de sex. Există o listă surprinzător de lungă a ţărilor care au continuat acest tip de program timp de ani buni după cel de-al Doilea Război Mondial. Mai multe despre asta aici.

>> Cuvântul „eugenie” vine de la grecescul „eu-”,  care înseamnă „bun, bine” şi „-genēs”, care înseamnă „născut”.

>> Mulţi etimologi cred că numele de familie al lui Adolf Hitler vine de la “Huettler”, adică „cel care trăieşte într-o colibă”.

>> „Nazi” (i.e. „nazist” în engleză) nu este doar numele unui partid politic important pe vremuri, ci înseamnă şi „nucă de cocos” în swahili. Deci, practic, dacă nu am şti nimic altceva despre el cu excepţia numelui şi a afilierii la partidul respectiv, am presupune, poate, că Hitler a fost un tip care a trăit într-o colibă şi care a intrat în partidul nucii de cocos.

>> Nucile de cocos nu sunt nuci. De fapt, sunt drupe.

>> Următoarele fructe nu sunt nici ele cu adevărat nuci: migdalele, nucile braziliene, cajuul, nucile obişnuite, nucile macadamia, arahidele, Tom Cruise şi fisticul, printre altele. Ok, Tom Cruise e o nucă (în engleză, „nut” înseamnă, pe lângă „nucă”, şi „nebun, ţicnit”), dar într-un mod complet non-botanic.

>> Jean-Marie Loret, născut în 1918, susţinea că mama lui, o franţuzoaică, i-a spus că e fiul lui Adolf Hitler. Înainte de aceasta, ştia doar că este fiul unui soldat german. Deşi mulţi au încercat din răsputeri să convingă lumea că el chiar era fiul nelegitim al lui Hitler, istoricii şi probele ADN nu confirmă teoria, la fel cum n-o face nici mătuşa lui Jean-Marie, care a declarat că „Jean e un nebun. Numai germanii i-au băgat povestea asta cu Hitler în cap.”. Ea susţinea că sora ei a avut într-adevăr o relaţie sexuală cu un soldat german, relaţie care a dus la naşterea lui Jean-Marie, dar că acesta nu arăta deloc ca Adolf Hitler. Deznodământul acestei poveşti a presupusului descendent al lui Hitler a venit în 2008, când Jean-Paul Mulders a prelevat ADN de la urmaşii în viaţă ai lui Jean-Marie Loret şi a făcut apoi teste ADN , publicând rezultatele în „Het Laatste Nieuws”. Rezultatul? Jean-Marie nu era fiul lui Hitler.

Traducere de Ana Dumitrache după end-hitlers-family-line-pact-sons-hitlers-nephew-never-children

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.