Oricine îşi doreşte să aibă un zâmbet frumos, strălucitor, aşa că nu este surprinzător faptul că popularitatea procedurilor de decolorare şi de albire a dinţilor a crescut semnificativ în ultimii ani. Cu toate acestea, dorinţa de a-ţi albi dinţii nu este un fenomen nou.
Documentele indică faptul că vechii egipteni şi romani au fost printre primii care au descoperit diverse metode de albire a dinţilor. De exemplu, romanii din antichitate foloseau urina şi laptele de capră pentru a-şi albi dinţii. Acest amestec nu este atât de extravagant cum ar putea apărea la prima vedere. Urina conţine amoniac, care este un agent de curăţare găsit în multe produse de uz casnic. Dar azi nu mai trebuie să vă clătiţi gura cu urină, chiar dacă este sterilă, în mod normal. Chimia ne-a furnizat mai multe produse eficace.
Asociaţia Americană a Dentiştilor (ADA) monitorizează utilizarea acestor produse diverse de albire a dinţilor. În ciuda diversităţii lor, există două mecanisme de bază ale acţiunii de albire a dinţilor. Produsele care nu decolorează, cum ar fi pastele de dinţi cu rol de albire, conţin agenţi chimici care pur şi simplu elimină petele şi resturile de la suprafaţă, în scopul de a restabili culoarea dintelui la suprafaţa lui. Prin contrast, produsele care conţin peroxid de înălbire funcţionează prin schimbarea reală a culorii dintelui.
Majoritatea produselor de albire conţin peroxid de carbamidă, care se descompune în peroxid de hidrogen şi uree. Agentul activ de albire este peroxidul de hidrogen, H2O2. Acest compus este un acid slab, cu puternice proprietăţi oxidante. Peroxidul de hidrogen atacă şi distruge substanţele colorate care cauzează pete. Agenţii de oxidare fură electroni şi, deoarece electronii sunt "lipiciul", care ţine împreună atomii în molecule, moleculele care cauzează pete se detaşează.
Ca în orice intervenţie, există întotdeauna posibilitatea unor efecte secundare. În timpul primelor etape ale tratamentului de albire apar manifestări ale sensibilităţii dinţilor. În etapele ulterioare, iritaţiile ţesutului care se pot dezvolta cauzează un disconfort minor. Ambele aceste reacţii adverse vor dispărea odată cu încetarea tratamentului de albire. Din păcate, au existat unele cazuri în care prejudiciile aduse dinţilor au fost ireversibile, datorate de obicei aplicării necorespunzătoare. Timpul de aplicare a agentului de albire este critic şi el poate fi cel mai bine judecat de un dentist. Benzile de albire sunt suficient de sigure, dar nu foarte eficiente. Şi dacă vreţi cu adevărat dinţi albi, sidefii, un medic dentist va fi încântat să discute despre faţete şi coroane dentare.
Traducere de Maricica Botescu după how-does-peroxide-whiten-teeth, cu acordul editorului.
