Analiza geneticaUn studiu apărut pe prima pagină a publicaţiei medicale "The Lancet" informează cu privire la confirmarea şi aplicarea clinică cu succes a primului test de analiză genetică din medicină. Testul identifică o genă asociată cu o rată mare de efecte adverse ale unui tratament.

 

 

 

Testul identifică cu succes alela CYP2C19*2: o variantă genetică frecvent întâlnită asociată cu o rată crescută a efectelor adverse majore la persoanele la care s-a administrat clopidogrel după angioplastie coronariană percutanată transluminală (PTCA), evitându-se astfel apariţia complicaţiilor la aceşti pacienţi. Articolul este redactat de Dr. Derek Y. F. So şi colegii săi de la University of Ottawa Heart Institute, Ottawa, Canada.

Asocierea dintre acid acetilsalicilic şi clopidogrel reprezintă tratamentul standard pentru pacienţii care au fost supuşi PTCA, urmărind să reducă riscul de formare a trombilor (cheagurilor de sânge). Cu toate acestea, mulţi pacienţi care au beneficiat de această terapie dublă cu antiagregant plachetar rămân vulnerabili la complicaţii cardiovasculare importante. Această vulnerabilitate persistentă este asociată cu o reactivitate mare la tratament a trombocitelor (care poate duce la obstrucţia bruscă a stenturilor cauzând astfel atacuri de cord sau chiar deces), caracterizată prin inhibarea necorespunzătoare a receptorului trombocitar P2Y12 ca o consecinţă a tratamentului cu clopidogrel. Deşi au fost implicate mai multe variabile clinice, cel mai puternic predictor este pierderea funcţiei alelei CYP2C19*2 (rs4244285). Această variantă genetică comună este întâlnită la aproape 30% dintre persoanele de origine vest europeană şi la mai mult de 50% dintre cei de origine asiatică.

Prasugrel şi ticagrelor sunt inhibitori mai recent apăruţi ai P2Y12, care determină o inhibare mai puternică a trombocitelor decât o face clopidogrelul. Ambii agenţi reduc numărul complicaţiilor majore cardiovasculare survenite în urma unui  sindrom coronarian acut. Cu toate acestea, aceştia sunt cauza unui număr ridicat de complicaţii hemoragice.

 

 

Studii genetice retrospective au demonstrat că prasugrel şi ticagrelor nu au fost afectaţi  de către alela CYP2C19*2. Identificarea prospectivă a stării de purtător a alelei CYP2C19*2 ar putea permite personalizarea tratamentului care implică utilizarea unei asocieri de două antiagregante plachetare după PTCA, combinaţie care reduce cu succes numărul de complicaţii cardiovasculare importante şi a celor hemoragice.

A fost creat un test genetic care să determine prezenţa alelei CYP2C19*2. Testul implică folosirea pentru recoltare a unui tampon cu ajutorul căruia se prelevează mostre de la nivelul cavităţii bucale (spartan RX CYP2C19, Spartan Biosciences, Ottawa, ON, Canada). Această tehnologie permite personalului medical care nu a avut anterior pregătire medicală specifică pentru tehnicile genetice de laborator să întreprindă genotiparea. Astfel, autorii au urmărit să evalueze fezabilitatea şi eficacitatea clinică a farmacodinamicii tratamentului personalizat care presupune asocierea a două antiagregante plachetare, la pacienţii la care s-a efectuat PTCA pentru a trata un sindrom coronarian acut şi pentru boală coronariană stabilă. În general avem tendinţa să tratăm toţi pacienţii care au efectuat PTCA cu aceeaşi schemă de tratament (utilizând de cele mai multe ori aspirină şi clopidogrel) în timp ce acest nou test genetic permite medicilor să personalizeze terapia şi să administreze în mod selectiv o terapie antiagregantă plachetară mai eficientă (cum ar fi prasugrel) în cazul celor care sunt rezistenţi la tratamentul cu clopidogrel (prezintă un risc crescut de a suferi complicaţii cardio-vasculare în urma PTCA în ciuda tratamentului cu clopidogrel).

În cadrul studiului nostru prospectiv, randomizat care a urmărit să ofere dovezi care să susţină această idee au fost înrolaţi 200 de pacienţi. Pacienţii supuşi PTCA în urma unui sindrom coronarian acut sau a unei crize de angină pectorală stabilă au beneficiat în mod aleatoriu fie de genotipare precoce, fie de tratamentul standard. La persoanele care au făcut parte din grupul în care s-a efectuat genotipare precoce a fost verificată prezenţa alelei CYP2C19*2. Purtătorilor li s-a administrat 10 mg prasugrel zilnic, iar non-purtătorii şi pacienţii din grupul care a beneficiat de tratament standard au primit 75 mg clopidogrel pe zi. Obiectivul principal a fost determinarea proporţiei de purtători ai alelei CYP2C19*2 care au reactivitate plachetară crescută la tratament (o valoare a unităţii de reactivitate P2Y12 [URP] mai mare de 234) după o săptămână de terapie cu asociere de antiagregante antiplachetare. Această valoare este un marker al creşterii numărului de complicaţii cardiovasculare.

După randomizare, 187 pacienţi s-au prezentat până la sfârşitul perioadei de urmărire (91 de pacienţi din grupul în care s-a efectuat genotipare precoce, 96 de pacienţi care au beneficiat de tratament standard). 23 de indivizi din fiecare grup au fost purtători a cel puţin o alelă CYP2C19*2. Nici unul din cei 23 de purtători din grupul care a beneficiat de genotipare precoce nu a avut o valoare URP mai mare de 234 după 7 zile de tratament, în comparaţie grupul care a beneficiat de tratament standard unde au fost identificaţi 7 pacienţi (30%) care au depăşit această valoare. Acest test genetic a avut o sensibilitate de 100% şi o specificitate de 99%.

Autorii au concluzionat: "Din câte ştim noi, studiul nostru este primul care validează  şi demonstrează  utilizarea clinică a punctului de îngrijire al testării genetice. Este primul studiu randomizat care urmăreşte utilizarea selectivă de prasugrel la purtătorii  alelei CYP2C19*2 după PTCA. Concluziile noastre sugerează faptul că personalizarea terapiei antiagregante plachetare ar putea reduce semnificativ numărul efectelor adverse ischemice. Utilizarea prasugrel numai la persoanele care prezintă risc ridicat ar putea să reducă, de asemenea, numărul complicaţiilor hemoragice. Extinderea testării genetice în practică prin intermediul studiului nostru va ajuta la integrarea geneticii în cadrul clinic şi va permite ulterior investigarea pe scară largă pentru evaluarea definitivă a valorii strategiilor de farmacogenetică. "

În concluzie, adaugă Dr. So: "Pentru prima dată în medicina clinică am dovedit că un test simplu care poate fi efectuat la patul bolnavului permite testarea genetică rapidă şi ulterior stabilirea unei terapii personalizate. Acesta este un pas important spre integrarea strategiilor farmacogenomice în ingrijirea clinică".

Într-un comentariu asemănător, dr. Amber L Beitelshees, de la Dr Amber L Beitelshees, Department of Medicine, University of Maryland School of Medicine, Baltimore, MD, USA, spune: "Studiul 'RAPID GENE' oferă impulsul mult dorit prin dovedirea faptului că genotiparea se poate face în timp util şi poate fi încorporată în fluxul clinic în aşteptarea rezultatelor unor studii randomizate de mai mare amploare."

 

 

Traducere după validation-point-of-care-genetic-medicine-antiplatelet
Traducerea: Ecaterina Pavel

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.