Pentru a reduce riscul de hipertensiune la vârste înaintate, nu este suficient să fii activ doar în adolescență sau la 20 de ani. Datele pe termen lung arată că un prag practic, asociat cu risc mai mic de hipertensiune, este în jur de cinci ore pe săptămână de efort moderat, adică aproximativ 300 de minute, iar beneficiile devin mai mari dacă acest nivel este menținut constant până în jurul vârstei de 60 de ani. În același timp, tiparul obișnuit este invers: între 18 și 40 de ani activitatea fizică scade, iar, în deceniile următoare, hipertensiunea devine tot mai frecventă. Cu alte cuvinte, fereastra cea mai importantă pentru „a seta” un risc mai mic pare a fi tinerețea și maturitatea timpurie, dar efectul depinde de continuitate.
Hipertensiunea este un factor major de risc pentru infarct și accident vascular cerebral și se asociază și cu risc mai mare de declin cognitiv la vârste înaintate. O problemă practică este că hipertensiunea poate evolua ani întregi fără simptome evidente, iar schimbarea stilului de viață are impact real doar dacă este susținută în timp. Un studiul recent a urmărit exact acest lucru: cum se corelează nivelul de activitate fizică din tinerețe și maturitate de apariția hipertensiunii pe parcursul a trei decenii.
Studiul
Cercetarea a fost un studiu observațional longitudinal pe un eșantion de peste 5.100 de adulți, recrutați din patru orașe din SUA. Participanții au fost urmăriți aproximativ 30 de ani, cu evaluări periodice care au combinat măsurători clinice și chestionare.
La fiecare evaluare clinică, tensiunea arterială a fost măsurată de trei ori, la interval de un minut între măsurători. Acest detaliu contează, fiindcă o singură măsurătoare poate fi influențată de stres, poziție, cafea sau grabă. Media sau analiza pe trei măsurători scade riscul ca o valoare întâmplătoare să fie interpretată ca „tensiune reală”.
Pe lângă tensiune, participanții au completat chestionare despre obiceiurile de exercițiu fizic și despre factori de stil de viață precum fumatul și consumul de alcool. Pentru analiză, datele au fost stratificate în patru categorii după rasă și sex, astfel încât evoluțiile să poată fi comparate între grupuri.
Important: nu a fost un experiment în care oamenii au fost repartizați aleatoriu la „mai mult sport” versus „mai puțin sport”. Este un studiu de urmărire, în care cercetătorii au observat ce fac oamenii în viața reală și au corelat asta cu apariția hipertensiunii în timp.
Ce s-a văzut în date despre activitatea fizică
Modelul general a fost clar: între 18 și 40 de ani, activitatea fizică a scăzut în toate grupurile, iar odată cu trecerea deceniilor a crescut proporția persoanelor cu hipertensiune. Această scădere a activității în „anii de construcție” ai vieții adulte a fost asociată cu debutul hipertensiunii mai târziu.
Apoi, cercetătorii au izolat un prag de interes practic: aproximativ cinci ore pe săptămână de exercițiu moderat în perioada adultului tânăr. Acest nivel este aproximativ dublul minimului recomandat în mod obișnuit pentru adulți. Persoanele care au atins acest nivel în tinerețe și l-au menținut până la aproximativ 60 de ani au avut un risc considerabil mai mic de hipertensiune decât cei care au rămas la niveluri suboptimale sau au „căzut” progresiv în sedentarism.
Ce înseamnă „5 ore de efort moderat”
„Moderat” înseamnă efort care crește respirația și pulsul, dar îți permite să vorbești în propoziții. Practic, poate fi mers alert, ciclism lejer spre moderat, înot lejer, alergare foarte ușoară pentru unii sau activități de tip cardio la intensitate medie.
Pragul de 300 de minute pe săptămână se poate realiza realist în 5 zile a câte 60 de minute sau în 6 zile a câte 50 de minute. Cheia pe care o sugerează datele nu este perfecțiunea, ci consistența pe ani: menținerea nivelului săptămânal prin tranziții de viață care, statistic, „mănâncă” timpul de mișcare.
Diferențe între grupuri și ce implică în practică
După 40 de ani, nivelurile de activitate tind să se stabilizeze la persoanele albe din eșantion, în timp ce la participanții de culoare scăderea continuă. În paralel, hipertensiunea crește mai rapid în unele grupuri: până la 60 de ani, între 80% și 90% dintre bărbații și femeile de culoare din studiu aveau hipertensiune, față de puțin sub 70% la bărbații albi și aproximativ jumătate la femeile albe. Studiul notează aceste diferențe, dar nu măsoară direct factorii social-economici care le pot explica, deci nu poate stabili cauze, doar tipare.
Concluzia
Pentru controlul tensiunii pe termen lung, pragul util sugerat de aceste date este aproximativ 300 de minute pe săptămână de efort moderat, început în tinerețe și menținut prin vârsta mijlocie, nu doar „când ai timp”. Dacă ai deja tensiune mare sau simptome, abordarea corectă rămâne combinarea monitorizării regulate cu schimbări de stil de viață și, când e cazul, tratament, dar ca strategie preventivă pe decenii, continuitatea mișcării la un nivel peste minim pare să fie diferența critică.
Sursa: ScienceAlert
