O extincţie în masă se întâmplă atunci când peste 75% din speciile de pe planetă dispar într-o perioadă mai scurtă de 2 milioane de ani. Deşi poate părea mult timp, este de fapt o perioadă foarte scurtă la scară geologică. Detalii pe această temă, în cele ce urmează.
În ultimii 540 de milioane de ani, au existat cinci extincţii în masă, cauzate uneori de dezastre catastrofale, sau alteori de evenimente aparent liniştite, dar înşelătoare, cum ar fi preluarea controlului planetei de către specii invadatoare. În prezent, mulţi oameni de ştiinţă sunt de acord că suntem la un pas de a şasea extincţie în masă, care ar distruge toată viaţa de pe Pământ cunoscută de noi. Vă prezentăm şapte semne care ar putea prevesti următoarea extincţie.
1. Se ridică Yellowstone
Parcul Yellowstone din Statele Unite este de fapt o caldeiră vulcanică, un dop subţire de pământ situat deasupra unui depozit masiv de magmă fierbinte. Această caldeiră se ridică uşor, ceea ce înseamnă că acest supervulcan ar putea erupe în orice moment. Ultima dată când un supervulcan a explodat la o asemenea magnitudine a fost acum 250 de milioane de ani în Siberia. Acea erupţie a continuat timp de o mie de ani. A eliberat în atmosferă atât de mult sulf, carbon şi alte gaze cu efect de seră, încât Pământul a suferit o catastrofală modificare climatică, oscilând între anotimpuri extrem de calde şi anotimpuri foarte reci, până când aproximativ 95% din formele de viaţă de pe Pământ au pierit. Această extincţie a fost atât de puternică încât geologii o supranumesc ”Marea Extincţie.“ Atunci când supervulcanul Yellowstone va erupe, noi am putea avea aceeaşi soartă.
2. Speciile invadatoare sunt pretutindeni
Pe Pământ, oamenii au invadat în mod agresiv toate continentele cu excepţia Antarcticii, ridicând valoarea populaţiei la 7 miliarde şi distrugând totul în jur. Asemenea şoarecilor şi gândacilor de bucătărie, noi suntem specii invadatoare de bază, alungând multe creaturi din habitatele lor native – lucru ce ar putea cauza, în ultimă instanţă, moartea acelor creaturi la o scară uriaşă. Cu aproximativ 359 de milioane de ani în urmă, 75% din toate speciile de pe Pământ au murit în timpul extincţiei în masă din Devonian. Geologul Alicia Stigall are dovezi ce arată că acest masacru îngrozitor a fost provocat de specii invadatoare ca rechinii (da, chiar existau rechini acum sute de milioane de ani) care efectiv consumau agresiv toată hrana din toate mediile de viaţă, înfometând astfel treptat toate creaturile a căror supravieţuire depindea de sursele de hrană locală, ele nefiind capabile să migreze spre alte regiuni în care s-ar fi putut găsi hrană.
3. Schimbarea climei
Calota glaciară din Oceanul Arctic se micşorează. Temperaturile cresc. Oamenii de ştiinţă din toate domeniile şi din toată lumea sunt de acord că Pământul suferă o schimbare de climă – aceasta devine din ce în ce mai caldă. Vestea bună este că s-ar putea ca oamenii să nu fie singura cauză a acestei schimbări, planeta suferind schimbări dramatice de temperatură de multe ori în istoria sa. Vestea rea este că de fiecare dată când are loc o schimbare climatică, va urma o extincţie în masă. Marea Extincţie a fost cauzată de o schimbare climatică. Chiar şi prima extincţie în masă de acum 540 de milioane de ani, extincţia din Ordovician, a fost declanşată de o rapidă eră glaciară urmată de o rapidă perioadă de efect de seră. Vă amintiţi de acel meteorit care a intrat în coliziune cu Pământul înainte ca dinozaurii să dispară într-o extincţie în masă? Nu i-a ucis pe acei giganţi prin intermediul focului generat de explozia sa. Reptilele uriaşe au fost dispărut pentru că impactul a aruncat atât de multe reziduuri în atmosferă încât clima s-a schimbat. Aşa că majoritatea geologilor consideră că schimbările climatice sunt urmate de extincţii în masă.
4. Acidificarea oceanului
Nivelele de acid din oceanele planetare se află în creştere, motiv pentru care recifele de corali mor, iar crustaceele se luptă pentru supravieţuire. Acidificarea oceanelor a fost şi unul dintre principalele motive care au provocat Marea Extincţie. Mai mult, acest aspect a jucat un rol important în extincţia de masă din Triasic de acum 200 de milioane de ani, ce a ras 80% din speciile de pe faţa Pământului, mai ales din oceane. Atunci când apele sunt prea acide, nivelele de calciu scad. Acest lucru înseamnă că animalele cu cochilii nu-şi mai pot clădi cochiliile, murind chiar înainte de a avea o şansă în lupta de supravieţuire. Când animalele cu cochilii mor, şi prădătorii lor mor, nemaiavând cu ce să se hrănească. Iar creşterea numărului de cadavre din ocean creşte şi ea aciditatea. Astfel, dacă oceanele de pe Pământ continuă să devină mai acide, sigur ne aşteaptă o extincţie.
5. Extincţiile se întâmplă la o rată mai mare decât media
Extincţiile reprezintă un lucru normal. De fapt, statisticienii care studiază extincţiile au calculat o ”rată de extincţie de fond“ normală, care anticipează numărul standard de creaturi ce vor dispărea la un anumit moment. Astfel, o extincţie în masă reprezintă un vârf statistic major al mortalităţii, care întrece cu mult rata de fond. Iar, din nefericire, există multe dovezi ce arată că rata de extincţie din ultimii 500 de ani se află deasupra ratei normale. Nu, această rată nu este apropiată de nivelurile de extincţie în masă. Dar ea urcă – lucru normal, pe care ne-am aştepta să-l vedem la un început de extincţie în masă.
6. Toată megafauna a dispărut
Unul din modurile prin care oamenii de ştiinţă determină ratele de extincţie este analiza diversităţii fosilelor. Pe baza acestor dovezi, ei pot calcula câte creaturi şi câte plante erau în viaţă într-un anumit timp, precum şi cât de repede (sau de încet) au dispărut acestea din arhiva fosiliferă aferentă acelei perioade. În arhivele fosilifere care acoperă trecutul geologic apropiat, din ultimii 50,000 de ani, se poate observa cu uşurinţă un declin brusc în diversitatea speciilor. Pământul era, nu cu mult timp în urmă, casa multor specii ce formau aşa-numita megafaună, de la mastodonţi şi canguri uriaşi, la leneşi uriaşi – care nu mai există astăzi. Dispariţia aşa de bruscă a unei întregi categorii de animale (la scară geologică, desigur), sugerează existenţa unor tipare de extincţie mai mari decât cele normale.
7. Dispar amfibienii
În prezent, suntem martorii unei alte extincţii rapide a unui grup mare de specii. Este atât de rapidă, încât o putem măsura la scară umană, şi nu geologică. Amfibienii, şi în special broaştele, dispar într-un ritm aşa de rapid, încât unii oameni de ştiinţă au numit secolul XXI un timp al ”crizei biodiversităţii.“ Cele mai multe animale din acest grup au fost doborâte de fungi mortali, care se înmulţesc foarte repede şi ucid întregi comunităţi de broaşte în doar câteva săptămâni. Este probabil ca fungii să fi atins proporţii pandemice din cauză că broaştele sunt scoase din habitatele lor, venind astfel în contact cu specii noi, nemaivăzute până atunci. La fel cum pandemiile umane se răspândesc mult mai rapid din cauza călătoritului, pandemiile broaştelor sunt răspândite atunci când broaştele se mută într-o zonă nouă şi infectează comunităţile neexpuse anterior. Cu cât pierdem din diversitatea animalelor, cu atât ne apropiem de o lume dominată de specii invadatoare. Iar acest scenariu nu s-a terminat deloc bine în extincţia de masă din Devonian. Probabil că n-o să se termine bine nici pentru noi.
Totuşi, aşa cum explic în cartea pe care am terminat-o de scris acum ceva timp, mai e încă speranţă. Acestea sunt doar câteva semne de început ale unei posibile extincţii în masă, iar noi avem o mulţime de timp la dispoziţie pentru a o împiedica. Putem controla emisiile generate de arderile de combustibil fosil pentru a împiedica înrăutăţirea climatului şi putem prezerva biodiversitatea prin menţinerea arealelor naturale în care animalele nu vor fi date la o parte de aşezările oamenilor. Dar ce facem cu supervulcanii şi cu impacturile meteoriţilor? Aici... va fi puţin mai complicat. Dar nu imposibil. Nu putem readuce mastodonţii la viaţă, dar putem să împiedicăm dispariţia celor mai multe specii din jurul nostru (inclusiv noi).
Traducere realizată de Andreea Dogaru după signs-we-are-heading-for-a-mass-extinction.
