Pentru 299 USD, oricine poate să afle informaţii despre zestrea lui genetică, trimiţând companiei 23andme o simplă mostră de salivă. „Eu şi cei 23”, cam aşa s-ar traduce numele proiectului „23andme”. 23 se referă la cele 23 de perechi de cromozomi dintr-o celulă umană.
Şi aşa arată reclama kitului pe websitul companiei.
23andme sugerează că informaţia genetică returnată de companie poate ajuta la aflarea strămoşilor, reconstituirea arborelui genealogic şi găsirea rudelor în viaţă. În plus, clienţii ar putea afla informaţii despre predispoziţia lor la anumite boli, eventualele lor reacţii adverse la medicamente sau posibilitatea de a fi purtătorii unor boli genetice. Bineînţeles, prin „donarea” ADN-ului lor companiei 23andme, clienţii sunt subiecţii diferitelor studii de cercetare, de care ar putea beneficia cunoaşterea umană.
Conform Wikipedia, 23andme au deja în baza lor de date informaţia genetică a peste 100000 de persoane. În 2008 revista Time a numit serviciul de testare a ADN-ului „invenţia anului”.
O bază de date care conţine informaţia genetică a multor oameni ridică anumite probleme legate de etică, cum ar fi discriminarea pe bază genetică. În primul rând, să ne gândim la asigurările de viaţă. Dacă o companie de asigurări de viaţă află că un anumit client are riscul de a avea cancer peste 5 ani, când clientul va avea vârsta de 40 de ani, va mai accepta în prezent să îi facă o poliţă de asigurare? Un angajator va mai angaja pe cineva care are un risc mare să dezvolte boala Parkinson la o vârstă tânără?
Pe de altă parte, ştiinţa nu a „descifrat” încă în totalitate „înţelesul” ADN-ului. În anul 2003 a fost secvenţializat în întregime primul genom uman. Dar „citirea” codului este diferită de înţelegerea lui. Ştiinţa este încă departe de a spune cu certitudine care este semnificaţia fiecărei secvenţe de ADN. În acest sens, o companie care secvenţializează ADN-ul şi în acelaşi timp interpretează rezultatul, poate da greş. În concluzie, este bine să fim precauţi cu privire la rezultatele returnate de 23andme.
Voi ce credeţi: e util sau nu să ne cunoaştem ADN-ul?
Articol preluat de pe BlogulDespreStiinta, cu acordul editorului.
