ViespeNu vrei să te pui cu Doamna Mare, deci este util dacă o recunoşti când o vezi. Atât de util încât chiar şi viespile o pot face. În ciuda faptului că au un creier de mai mult de un milion de ori mai mic decât al nostru, reginele viespilor de hârtie îşi pot recunoaşte feţele una alteia.

 

 

Michael Sheehan şi Elizabeth Tibbetts, amândoi de la Universitatea Statului Michigan din Ann Arbor, cred că ştiu de ce. Ei bănuiesc că viespile şi-au dezvoltat această abilitate ca să-şi păstreze căminul în armonie. Specia (Polistes Fuscatus) formează cuiburi mari, cu mai multe regine, şi menţinerea ierarhiei între ele este un lucru crucial pentru cooperare. „Dacă reginele îşi cunosc locul, se reduce agresiunea şi se menţine pacea în colonie”, spune Sheehan.

Cuiburile dintr-o specie înrudită (Polistes metricus) conţin fiecare câte o singură regină, aşa că Sheehan şi Tibbetts au presupus că aceste regine nu recunosc feţele.


Labirint de durere

Pentru a testa această idee, ei au eliberat viespi din fiecare specie, individual, într-un labirint în formă de T, cu podea electrificată. La atingerea joncţiunii care dă forma de T a labirintului, viespea putea alege dacă să se îndrepte spre stânga sau spre dreapta. De-a lungul fiecărei rute a fost pusă una dintre cele două imagini cu o faţă de viespe: una dintre feţe conducea mereu spre o zonă sigură, unde podeaua nu era electrificată, în timp ce cealaltă conducea către mai multe... şocuri electrice. În cadrul probelor efectuate în mod repetat, fotografiile şi zona sigură au fost schimbate între tunelele stâng şi drept.

Pentru a evita şocul, viespile trebuiau să deosebească feţele din imagini. Regina din specia P. fuscatus a putut să deosebească feţele după 40 de încercări, dar regina din specia P. metricus nu a reuşit niciodată să înveţe să facă acest lucru.

„Rezultatul arată că recunoaşterea facială la viespi a apărut din cauza presiunilor evolutive”, spun Sheehan şi Tibbetts. Un număr de vertebrate, inclusiv specia noastră, are aceeaşi abilitate. „Din moment ce viespile sunt atât de îndepărtate de om, recunoaşterea facială trebuie să fi evoluat independent”, spune Sheehan.



Aplicarea abilităţii într-o manieră nouă a încurcat puţin viespile. Când cercetătorii au repetat testul folosind modele simple (triunghi, cruci, linii) în loc de feţe, viespile din specia P. fuscatus au avut nevoie de mai multe încercări până să fie capabile să recunoască modelul „sigur”.

„Asta este bizar”, spune Sheehan. „Lumina ce provine de la o faţă nu este diferită de cea ce provine de la alt obiect”. În plus, insectele au ochi compuşi ce pot detecta contrastul şi contururile, deci deosebirea făcută între modele geometrice alb-negru ar trebui să fie simplă. „Este ceva special în legătură cu feţele”, spune Sheehan.

Într-adevăr este. În afară de recunoaşterea reginelor, Stephen Hoggard de la Universitatea Macquarie din Sydney, Australia, spune că viespile din specia P. fuscatus ar avea nevoie să poată distinge viespile din propriul cuib de invadatori. „Cu mai multe regine în cuib, copiii vor arăta diferit”, spune el. „Fără recunoaştere facială, ar putea risca să-şi atace viespile din propriul cuib."

 



Textul reprezintă traducerea articolului Why some wasps are good with faces – and others aren't, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.

Traducere: Irina Delia Duceac

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.