Cu o jumătate de miliard de ani în urmă, creaturile mării fugeau de o nouă creatură terifiantă: un crevete primordial gigantic cu privire ageră. Este unul dintre cele mai vechi animale cunoscute cu ochi compuşi, semnul distinctiv al insectelor moderne şi al crustaceelor.
Anomalocaris - numele înseamnă „crevete ciudat” - este primul exemplu de prădător de top cunoscut. Lung de la 90 la 200 centimetri, era cel mai mare animal din mările Cambrianului. Avea gheare formidabile, care îi permiteau să apuce prada şi să o bage în gură. Lipsit de picioare, probabil înota.
Asta ridică o întrebare: cum îşi găsea prada? Avea ochi, dar toate fosilele descoperite până acum aveau o stare precară, deci nu ştim cât de bine putea vedea. Acum, John Paterson de la Universitatea din New England, din Armidale, New South Wales, Australia, şi colegii săi au descoperit pe Kangaroo Island, de lângă coasta de sud a Australiei, o pereche de ochi foarte bine conservaţi, vechi de 515 milioane de ani.
„Anomalocaris avea o privire remarcabilă, rivalizând sau chiar depăşind privirea celor mai multe insecte şi crustacee”, spune Paterson.
Ochiul care vedea tot
Ochii erau susţinuţi de două structuri alungite de pe capul crevetelui ciudat şi fiecare avea 2-3 cm - cam de dimensiunea unei măsline. Erau acoperiţi cu lentile, fiecare cu un diametru cuprins între 70-110 microni. Asta înseamnă că fiecare ochi avea cel puţin 16.000 lentile.
„Foarte puţine animale moderne, în special artropodele, au ochi aşa sofisticaţi ca aceştia”, spune Paterson. Muştele, de exemplu, au doar 3000 de lentile. Singurele specii care se pot compara cu Anomalocaris sunt câteva libelule care au 28.000 de lentile în fiecare ochi.
Vederea foarte bună probabil îi permitea lui Anomalocaris să îşi caute prada în straturile superioare luminoase ale oceanului.
Primele artropode - grupul ce includea insectele, păianjenii şi Anomalocaris - probabil au avut ochi compuşi, spune Graham Budd de la Uppsala University din Suedia. „Artropodele s-au diversificat spectaculos, dar aceste invenţii din Cambrian au fost reţinute pe tot drumul pe care l-au parcurs."
Pentru a-şi putea utiliza ochii, Anomalocaris trebuie să fi avut un creier rezonabil, spune Budd. Dovezile sugerează că, într-adevăr, cheia structurilor din creierul uman datează tocmai de la primele animale complexe, ce au trăit cu cel puţin 600 de milioane de ani în urmă - cu mult înainte de Anomalocaris.
Timpul pentru masă
Nu este clar ce mânca Anomalocaris. Paterson punctează faptul că urmele de muşcături şi leziunile găsite pe trilobiţii din acea perioadă ar putea arăta că aceştia erau ţinte pentru Anomalocaris. Dar există dovezi cum că gura lor ar fi fost prea slabă pentru cochiliile trilobaţilor, iar în acest caz, înseamnă că ar fi mâncat animale ce aveau corpul moale.
Paterson spune că ameninţarea lui Anomalocaris ar fi forţat alte specii, atât cele care ar fi putut fi pradă, cât şi cele care ar putea fi putut fi prădători, să evolueze rapid. Cochiliile tari au fost o modalitate evidentă de a o face şi, la scurt timp după aceea, au evoluat. Anomalocaris însuşi nu era bine protejat: probabil avea un exoschelet moale, făcut din chitină, şi nu unul solid, aşa cum îl au creveţii astăzi.
Cu toate acestea, Anomalocaris a fost o reuşită. Animale ca el au supravieţuit până acum 480 de milioane de ani.
Textul reprezintă traducerea articolului First top predator was giant shrimp with amazing eyes, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Irina Delia Duceac
