Mai multe misiuni au încercat deja să ajungă pe suprafața lunii în 2025, iar altele urmează să fie lansate.
La o jumătate de secol după ce astronauții din programul Apollo au lăsat ultimele urme de bocanci în praful lunar, Luna a redevenit o destinație a ambițiilor intense și a ingineriei de vârf.
De data aceasta, nu doar marile puteri concurează pentru a planta steaguri, ci și companii private sau parteneriate internaționale care urmăresc să dezvăluie secretele Lunii și să pună bazele pentru revenirea oamenilor în viitor.
Până acum, în 2025, explorarea lunară a cunoscut un avânt considerabil. Mai multe misiuni notabile au fost lansate către Lună sau au reușit aselenizări. Fiecare a parcurs lungul drum prin spațiu și coborârea și mai complicată către suprafața sau orbita lunară cu grade variate de succes.
Împreună, aceste misiuni reflectă atât promisiunea, cât și dificultatea revenirii pe Lună într-o nouă cursă spațială definită de inovație, competiție și colaborare.
Ca inginer aerospațial specializat în tehnologii de ghidare, navigație și control, sunt profund interesat de modul în care fiecare misiune – fie ea reușită sau nu – contribuie la cunoașterea colectivă a oamenilor de știință. Aceste misiuni îi pot ajuta pe ingineri să învețe cum să evite dificultățile asociate misiunilor în spațiu, să opereze în medii lunare ostile și să progreseze constant spre o prezență umană durabilă pe Lună.
Distanţa dintre Terra şi Lună, luând în calcul dimensiunea celor două corpuri cereşti
De ce este atât de greu să aselenizezi?
Explorarea lunară rămâne una dintre cele mai solicitante frontiere tehnice ale zborului spațial modern.
Alegerea unui loc de aselenizare presupune compromisuri complexe între interesul științific, siguranța terenului și expunerea la Soare.
Polul sud lunar este o zonă deosebit de atractivă, deoarece ar putea conține apă sub formă de gheață în craterele umbrite – o resursă critică pentru viitoarele misiuni. Alte locații pot păstra indicii despre activitatea vulcanică a Lunii sau despre istoria timpurie a sistemului solar.
Traiectoria fiecărei misiuni trebuie calculată cu precizie pentru a asigura sosirea și coborârea în locul și momentul potrivit. Inginerii trebuie să țină cont de poziția mereu schimbătoare a Lunii în jurul Pământului, de ferestrele de lansare și de forțele gravitaționale care acționează asupra navei pe tot parcursul călătoriei.
Ei trebuie, de asemenea, să planifice cu grijă traiectoria navei pentru ca aceasta să ajungă la unghiul și viteza potrivite pentru o apropiere sigură. Chiar și mici erori de calcul inițiale pot duce la devieri majore ale locului de aselenizare sau chiar la ratarea completă a misiunii.
Odată ajunși pe suprafață, sondele de aterizare (eng. landers) trebuie să reziste variațiilor extreme de temperatură – de la maxime de peste 121°C în timpul zilei la minime de -133°C pe timp de noapte – precum și prafului și radiației; în plus, există întârzieri de comunicare cu Pământul.
N.n. - transmiterea unui semnal radio de pe Terra către Lună durează circa 1,28 secunde, dată fiind distanța mare dintre cele două corpuri cerești (apx. 384.400 km). Asta înseamnă o întârziere de apx. 2,56 s pentru comunicarea bidirecțională.
Sistemele de alimentare, de control termic, picioarele de aterizare și legăturile de comunicație ale navei trebuie să funcționeze impecabil. În același timp, sondele de aterizare trebuie să evite terenul periculos și să se bazeze pe lumina solară pentru a-și alimenta instrumentele și a-și reîncărca bateriile.
Aceste provocări explică de ce multe sonde de aterizare s-au prăbușit sau au avut eșecuri parțiale, chiar dacă tehnologia a avansat considerabil de la epoca Apollo.
Companiile comerciale se confruntă cu aceleași obstacole tehnice ca și agențiile guvernamentale, dar adesea cu bugete mai restrânse, echipe mai mici și mai puține echipamente testate. Spre deosebire de misiunile guvernamentale, care se pot baza pe decenii de experiență și infrastructură instituțională, multe inițiative comerciale lunare înfruntă aceste provocări pentru prima dată.
Imagine captată din orbita Lunii pe timpul misiunii Kaguya (05 aprilie 2008)
Aselenizări reușite și lecții dure
Mai multe dintre misiunile lunare lansate anul acesta fac parte din programul NASA „Commercial Lunar Payload Services” (CLPS). CLPS este o inițiativă care contractează companii private pentru a livra încărcături științifice și tehnologice pe Lună. Scopul său este să accelereze explorarea, reducând în același timp costurile și încurajând inovația comercială.
Blue Ghost Mission 1
Prima misiune lunară din 2025, „Blue Ghost Mission 1” a companiei Firefly Aerospace, a fost lansată în ianuarie și a aselenizat cu succes la începutul lunii martie.
Sonda de aterizare a supraviețuit zilei lunare dure și a transmis date timp de aproape două săptămâni înainte să-și piardă energia în timpul nopții lunare reci – o limită operațională tipică pentru majoritatea sondelor de aterizare lunare fără sistem de încălzire.
Blue Ghost a demonstrat că landerele comerciale pot prelua roluri esențiale în cadrul programului Artemis al NASA, care vizează revenirea astronauților pe Lună în cursul acestui deceniu.
IM-2
A doua lansare CLPS a anului, misiunea IM-2 a companiei Intuitive Machines, a avut loc la sfârșitul lui februarie. Aceasta a vizat un sit științific interesant din apropierea regiunii polului sud lunar.
Sonda Nova-C, numită Athena, a atins suprafața lunară pe 6 martie, în apropierea polului sud. Însă, în timpul procesului de aselenizare Athena s-a răsturnat. Aterizând într-un crater cu teren denivelat, nu a putut desfășura panourile solare pentru a produce energie, ceea ce a dus la încheierea prematură a misiunii.
Deși aterizarea în poziție înclinată a însemnat că Athena nu și-a putut duce la capăt toate investigațiile științifice planificate, datele transmise rămân valoroase pentru înțelegerea modului în care viitoarele sonde de aterizare pot evita astfel de situații pe terenul accidentat al polilor.
Lunar Trailblazer
Nu toate misiunile lunare trebuie să aselenizeze. Lunar Trailblazer al NASA, o mică sondă cu scopul de a orbita Luna (eng. lunar orbiter) lansată în februarie alături de IM-2, a fost concepută pentru a identifica și cartografia forma, abundența și distribuția apei sub formă de gheață, în special în craterele umbrite din apropierea polilor.
La scurt timp după lansare însă, NASA a pierdut contactul cu nava. Inginerii suspectează o problemă de alimentare, care ar fi dus la epuizarea bateriilor.
NASA continuă eforturile de recuperare, în speranța că panourile solare ale navei se vor reîncărca în lunile mai și iunie.
Diferenţa de mărime dintre Soare, Pământ şi Lună.
Misiuni în desfășurare și viitoare
Hakuto-R Mission 2
Lansată în aceeași zi cu misiunea Blue Ghost din ianuarie, Hakuto-R Mission 2 (Resilience) a companiei japoneze „ispace” se află în drum spre Lună și a intrat deja cu succes pe orbită lunară.
Sonda a efectuat un survol reușit al Lunii pe 15 februarie, cu o aselenizare așteptată la începutul lunii iunie. Deși a fost lansată simultan cu Blue Ghost, Resilience a urmat o traiectorie mai lungă pentru a economisi energie. Această manevră i-a permis și să colecteze observații științifice suplimentare în timpul orbitării Lunii.
Dacă va reuși, misiunea va impulsiona sectorul spațial comercial din Japonia și va marca o revenire importantă pentru ispace, după ce prima lor sondă s-a prăbușit în timpul ultimei faze de coborâre în 2023.
IM-3
Restul anului 2025 promite un calendar lunar intens. Intuitive Machines plănuiește lansarea misiunii IM-3 la sfârșitul anului pentru a testa instrumente mai avansate și, eventual, pentru a livra experimente științifice NASA pe Lună.
ASE
Lunar Pathfinder al Agenției Spațiale Europene (ASE) va avea un satelit dedicat comunicațiilor lunare, facilitând contactul pentru misiunile viitoare, în special cele aflate pe fața nevăzută sau în regiunile polare.
VIPER
Între timp, Griffin Mission-1 a companiei Astrobotic este programată să livreze roverul VIPER al NASA la polul sud al Lunii, unde va căuta direct gheață sub suprafață.
Împreună, aceste misiuni reprezintă o abordare tot mai internațională și comercială a științei și explorării lunare.
Pe măsură ce lumea își întoarce din nou atenția spre Lună, fiecare misiune – fie succes, fie eșec – aduce omenirea mai aproape de o întoarcere permanentă la cel mai apropiat vecin cosmic.
→ Citiți și: Cum funcționează mareea (forțele mareice se manifestă nu doar la nivelul perechii Terra-Lună, ci au efecte inclusiv la nivel intergalactic)
Traducere și adaptare după Landing on the Moon is an incredibly difficult feat de Zhenbo Wang, profesor de mecanică și ingineri aerospațială la Universitatea Tennessee.
