Este momentul să fie declarat un armistiţiu în lupta cu privire la constantele naturii şi dacă ele variază sau nu. Ceea ce s-a crezut a fi o nouă super-armă în această luptă, s-a dovedit a fi o dezamăgire neaşteptată. Mai multe detalii în continuare.
Unele observaţii cu privire la modul în care hidrogenul din spaţiu absoarbe lumina ultravioletă au sugerat faptul că aşa-numita constantă a structurii fine, răspunzătoare pentru tăria electromagnetismului, nu este aceeaşi în tot Universul. Acest lucru ar duce către o nouă fizică, una exotică, care ar presupune inclusiv existenţa unor dimensiuni suplimentare şi a altor universuri în afară de acesta.
Însă măsurătoarea este complicată, iar cercetătorii au sperat că studiind felul în care moleculele de hidroxil emit şi absorb radiaţia electromagnetică din spectrul radio vor putea produce măsurători mai precise ale fenomenului.
În teorie, instrumentele radio pot măsura lungimi de undă de 50 ÷ 100 de ori mai precis decât cele care detectează absorbţia hidrogenului, a spus Nissim Kanekar de la Centrul Naţional pentru Astrofizică Radio din Pune, India.
Însă el şi colegii săi au descoperit că realitatea este mult mai complicată. Ei au observat emisia şi absorbţia undelor radio din moleculele de hidroxil dintr-un nor de gaz aflat la 6,7 miliarde de ani-lumină de Pământ, care absorbea lumina provenind de la o galaxie mai îndepărtată.
Nicio soluţie perfectă
Mecanica cuantică prezice faptul că un anumit set de linii de emisie şi absorbţie din moleculele de hidroxil ar trebui să fie imagini simetrice între ele, dar, în acest caz, ei au descoperit că lucrurile nu stau tocmai aşa. Kanekar crede că tulburătoarea observaţie s-ar putea datora unui al doilea nor de hidroxil care se află în acelaşi câmp vizual. Ar putea absorbi unele unde radio, încurcând măsurătorile.
“Am crezut că avem soluţia perfectă, însa s-a dovedit că nu este chiar aşa,” a spus Chris Carilli, membrul echipei de la Observatorul Radio Astronomic National din Socorro, New Mexico.
Oricare ar fi cauza măsurătorilor ciudate, observaţia pur şi simplu nu este destul de precisă pentru a determina dacă, sau nu, constanta variază. “Măsurătoarea lor este în întregime în acord cu rezultatul nostru - adică zero,” a spus John Webb de la Universitatea New South Wales din Sydney, Australia, care descoperise anterior indicii cum că această constantă ar varia.
Carilli a spus că ar putea dura 20 de ani pentru a face destule observaţii cu noua tehnică pentru a răspunde la întrebare. Sunt cunoscuţi doar câţiva nori de gaz care să emită semnale de hidroxil, dar reţelele de recepţie radio, precum Square Kilometer Array, ar trebui să descopere mai multe exemplare.
Textul reprezintă traducerea articolului Fight-over-changing-constants-reaches-stalemate publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Gabriel Falcutescu
