Apa de topire curge printr-o peșteră glaciară aflată la frontul ghețarului Morteratsch din Elveția. Lander Van Tricht
Ritmul topirii ghețarilor de pe glob se accelerează rapid, iar în următoarele decenii lumea ar putea pierde până la 3.000 de ghețari în fiecare an. Chiar și în scenariul în care statele își respectă angajamentele actuale de reducere a emisiilor de carbon, consecințele pentru resursele de apă, nivelul mărilor și ecosistemele montane vor fi severe.
În prezent, aproximativ 1.000 de ghețari dispar anual. Acest ritm ar putea crește de trei ori până în jurul anului 2040. Acestea sunt rezultatele unui studiu care se bazează pe modele climatice care simulează evoluția celor aproximativ 211.000 de ghețari existenți la nivel global, sub diferite scenarii de încălzire climatică.
Scenariile de încălzire și pierderea ghețarilor
Politicile climatice actuale plasează planeta pe o traiectorie de încălzire de circa 2,7°C peste nivelurile preindustriale până la finalul secolului. În acest scenariu, aproximativ 79% dintre ghețarii lumii ar dispărea până în anul 2100.
Dacă încălzirea ar fi limitată la 2°C, pierderea ar fi totuși de 63%, iar la 4°C ar ajunge la un nivel dramatic de 91%.
Chiar și cel mai ambițios obiectiv al Acordului de la Paris, limitarea încălzirii globale la 1,5°C, nu ar salva majoritatea ghețarilor. Cercetarea actuală arată că și în acest caz circa 55% dintre ei ar fi pierduți până la sfârșitul secolului, o revizuire în creștere față de estimările anterioare.
Deși o parte din pierderi sunt inevitabile, există încă o marjă semnificativă de acțiune: omenirea poate reduce substanțial amploarea dezastrului prin politici climatice mai stricte.
Impactul asupra nivelului mărilor și resurselor de apă
Topirea ghețarilor este estimată să contribuie cu aproximativ 25 de centimetri la creșterea nivelului mărilor și oceanelor în acest secol. În același timp, reducerea masei de gheață va afecta regimul de topire estivală, de care depind irigațiile și alimentarea cu apă în multe regiuni.
Aproximativ două miliarde de oameni trăiesc în bazine hidrografice alimentate de zăpezi și ghețari montani, inclusiv în zonele din apropierea marilor fluvii ce își au originea în Himalaya. Pe termen scurt, topirea accelerată poate duce la inundații, dar pe termen lung la un deficit sever de apă în sezonul cald.
Un alt risc major îl reprezintă creșterea frecvenței inundațiilor provocate de golirea bruscă a lacurilor glaciare. Un astfel de eveniment a dus la moartea a 55 de persoane în India, în 2023, ilustrând pericolul direct pentru comunitățile montane.
Diferențe regionale și un vârf al pierderilor la mijlocul secolului
Studiul arată că rata pierderii ghețarilor va atinge un maxim în jurul mijlocului secolului XXI, urmând să încetinească ulterior, pe măsură ce ghețarii mici dispar și rămân în principal cei mari, din regiuni precum Arctica și Antarctica. Ghețarii de mari dimensiuni necesită mult mai mult timp pentru a se topi complet, ceea ce amână dispariția lor.
Regiunile cele mai afectate vor fi vestul Canadei și Statele Unite continentale, unde aproape toți ghețarii ar putea dispărea până în 2100.
Alpii europeni se află într-o situație similară, cu perspective de a rămâne aproape complet fără ghețari.
Pierderi simbolice și culturale
Dispariția ghețarilor nu are doar implicații climatice și economice, ci și una simbolică. În unele comunități alpine au fost organizate adevărate „înmormântări” pentru ghețari dispăruți. În 2019, Matthias Huss de la ETH Zurich și alte 250 de persoane au urcat la rămășițele ghețarului Pizol pentru un astfel de ritual. Gestul a avut rolul de a atrage atenția publicului asupra legăturii profunde dintre oameni și peisajele glaciare, semnalând o transformare ireversibilă a planetei.
Sursa: NewScientist
