Toată atenţia s-a îndreptat la începutul anului către Londra după ce Google a anunţat cea mai recentă achiziţie a sa şi anume DeepMind, o companie care este specializată în tehnologiile aferente inteligenţei artificiale. Google a plătit 400 de milioane de lire şi se crede că s-a luptat cu Facebook pentru a prelua această companie. Deşi se cunosc puţine informaţii despre această tranzacţie, vă puteţi face o idee despre motivul acestei achiziţii dacă ştiţi unde să vă uitaţi.
Epoca de aur a inteligenţei artificiale este tot mai aproape de noi.
Indiciul 1: Ce ştie deja Google?
Compania Google a fost întotdeauna activă în domeniul inteligenţei artificiale şi s-a bazat pe aceasta în multe dintre proiectele sale. Să luăm în considerare, de pildă, „şoferul" aflat în spatele maşinilor fără şofer ale companiei Google, sistemul de recunoaştere a vorbirii din Google Glass sau modul prin care motorul de căutare Google prezice ceea ce s-ar putea căuta după doar câteva apăsări de taste. Chiar şi algoritmul PageRank (n.t. un algoritm de analiză a hiperlegăturilor din Internet ce este folosit de motorul de căutare Google pentru a stabili nivelul de relevanţă al paginilor web. Citiţi aici mai multe despre PageRank) are legătură cu inteligenţa artificială.
Achiziţia unei companii precum DeepMind pare a fi, prin urmare, un pas firesc. Marea întrebare este dacă Google este motivată de dorinţa de a ajuta la dezvoltarea unor tehnologii despre care noi deja am aflat sau dacă ea doreşte să se implice în dezvoltarea unor tehnologii noi.
Având în vedere antecedentele sale, pariez pe ultima variantă. Google are banii şi puterea de a aborda cele mai importante provocări din domeniul ştiinţei, iar dezvoltarea unor computere care prelucrează datele precum oamenii a fost unul dintre cele mai mari deziderate din acest domeniu.
Indiciul 2: Ce urmează să cerceteze?
Titlurile din ziare au descris DeepMind ca fiind o companie „secretoasă", dar indicii cu privire la activitatea desfăşurată de aceasta la sediul ei de la Londra au putut fi aflate datorită unor studii de cercetare conduse de cofondatorul companiei, Demis Hassabis.
Cele mai recente trei studii ale lui Hassabis s-au concentrat pe activitatea cerebrală a unor oameni care au fost supuşi unor sarcini speciale în cadrul anumitor teste. El a analizat modul cum putem beneficia de avantajele oferite de habitatul nostru, cum putem identifica şi anticipa comportamentul altor oameni, cum ne putem aminti trecutul sau cum ne putem imagina viitorul.
Ca oameni noi putem obţine informaţii prin intermediul sistemului senzorial (n.t. organele de simţ) pe care le putem analiza de mai multe ori folosind gândirea abstractă. Deducem caracteristici şi clasificăm obiecte pentru a ne concentra atenţia asupra informaţiilor care sunt relevante pentru noi. Atunci când intrăm într-o sală vom construi rapid o imagine mentală a acesteia, analizând obiectele din aceasta şi utilizând aceste informaţii pentru a evalua situaţia din faţa noastră.
Cei de la Google s-au concentrat până în prezent, în general, asupra etapelor de nivel inferior din acest proces de prelucrare a informaţiilor. Ei au dezvoltat sisteme care caută caracteristici şi concepte în fotografiile online şi în scenele stradale pentru a le oferi utilizatorilor un conţinut relevant, sisteme ce pot efectua traduceri dintr-o limbă în alta pentru a ne ajuta să comunicăm şi sisteme de recunoaştere a vorbirii, controlul vocal al telefonului devenind astfel o realitate.
Procesele cercetate de Hassabis necesită prezenţa acestor forme de prelucrare a informaţiilor. Numai după ce aţi identificat caracteristicile relevante dintr-o scenă şi aţi clasificat obiectele din habitatul vostru puteţi începe analiza modului cum puteţi beneficia de avantajele habitatului vostru. Numai după ce aţi identificat trăsăturile feţei cuiva şi aţi putut recunoaşte pe cineva cunoscut pe baza lor puteţi încerca să preziceţi comportamentul acestuia. Şi numai după ce aţi obţinut imagini vii din trecut puteţi extrapola un viitor.
Indiciul 3: Ce se mai află pe lista de cumpărături?
Alte achiziţii recente efectuate de Google ne pot furniza un răspuns la această întrebare. Google l-a desemnat recent pe Ray Kurzweil, cel care crede în motoare de căutare bazate pe inteligenţa umană şi care sunt capabile de a transfera informaţiile din mintea noastră pe calculatoare, pe postul de director de inginerie. Chiar şi achiziţionarea firmei Boston Dynamics, o companie care se ocupă cu construcţia roboţilor inteligenţi, ne oferă un indiciu cu privire la ambiţia celor de la Google.
Google s-a implicat, de asemenea, în dezvoltarea conceptului de casă inteligentă cu speranţa de a integra şi mai profund tehnologiile sale în viaţa noastră de zi cu zi. DeepMind ar putea oferi cunoştinţele necesare pentru ca astfel de sisteme să posede un nivel de inteligenţă ce nu a mai fost obţinut anterior în computere.
Este o perspectivă interesantă faptul că Google doreşte să combine maşinile pe care le utilizează deja pentru prelucrarea datelor senzoriale de intrare cu ideile în curs de investigare la DeepMind ce au ca subiect modul în care creierul foloseşte aceste date de intrare senzoriale pentru a executa sarcini de un nivel înalt. Această tehnologie are potenţialul de a conduce la realizarea unor computere cu calităţi umane.
Construirea de computere care prelucrează datele de intrare într-un mod similar omului a fost scopul urmărit de cercetătorii din domeniul inteligenţei artificiale încă de pe vremea lui Alan Turing. Progresul a fost lent, literatura science-fiction dând oamenilor adeseori speranţe false. Cu toate acestea, în ultimele două decenii s-au înregistrat progrese de neimaginat în tehnica de procesare a informaţiei şi în modul de înţelegere a creierului. În prezent una dintre cele mai puternice companii din lume şi-a stabilit obiectivul pentru viitor, astfel încât ne putem aştepta la lucruri mari. Aşa cum fizica a avut parte de zilele sale de glorie în secolul al XX-lea, acest secol este cu adevărat epoca de aur a inteligenţei artificiale.
Traducere de Cristian-George Podariu după google-deepmind cu acordul editorului
