Preocupările în legătură cu estetica turbinelor eoliene trebuie să fie ascultate, dar afirmaţiile că tehnologia nu funcţionează sunt, pur şi simplu, neadevărate. Poziţia Insulelor Britanice la marginea vestului sălbatic şi vântos al Europei nu pare a fi mereu o binecuvântare.
Dar într-un punct important chiar este: Marea Britanie are cel mai mare potenţial în domeniul energiei eoliene, atât pe uscat, cât şi pe mare dintre toate ţările Europei.
Energia eoliană pe uscat s-a dezvoltat într-un ritm stabil în Marea Britanie în ultimii ani şi reprezintă un element cheie al angajamentului luat de această ţară de a-şi ecologiza sursele de energie. Dar în acelaşi timp în care turbinele au fost construite în întreaga ţară, la fel a crescut şi nivelul de opoziţie faţă de acestea. Energia eoliană a devenit o problemă care a produs disensiuni profunde în mediul politic al Marii Britanii.
Problema a explodat anul trecut, atunci când 106 membri ai Parlamentului, majoritar conservatori care reprezintă gospodăriile rurale, au semnat o scrisoare adresată primului ministru conservator, David Cameron. Ei i-au cerut acestuia să reducă subvenţiile pentru industria energiei eoliene de pe uscat, descriind tehnologia eoliană ca fiind “ineficientă şi intermitentă”.
Lucrurile au escaladat în toamnă, atunci când recent numitul ministru al energiei, provenind din tabăra conservatorilor, John Hayes, a declarat pentru două ziare că “destul este destul” şi că niciun alt parc eolian nou nu va mai fi construit. El a fost admonestat pentru aceste cuvinte de şeful său, Edward Davey, secretarul de stat pentru energie şi schimbările climatice şi membru al partidului democrat liberal. Dar tensiuni înăbuşite încă sunt prezente la vârful guvernului de coaliţie. Un alt conservator, ministrul de finanţe George Osborne, este cunoscut a fi un simpatizant al acţiunii împotriva energiei eoliene. Turbinele eoliene au devenit, de asemenea, un punct important de discuţii între partide în timpul alegerilor suplimentare recente.
Două dintre preocupările principale ale militanţilor contra energiei eoliene sunt impactul turbinelor asupra frumuseţii peisajului rural şi opoziţia populaţiei locale. Este absolut normal ca aceste preocupări să fie luate în considerare. Dar ele trebuie să fie puse în balanţă cu grosul opiniei publice, care sprijină masiv folosirea pe scară largă a turbinelor eoliene.
Orice îndoială trebuie să fie pusă în balanţă cu rolul important pe care această tehnologie îl poate juca pentru Marea Britanie, atât în ceea ce priveşte îndeplinirea angajamentelor asumate în ceea ce priveşte schimbările climatice, cât şi pentru un viitor succes economic.
Militanţii contra energiei eoliene fac, deseori, afirmaţii în legătură cu dezavantajele energiei eoliene. Plângerile lor principale sunt că turbinele sunt atât de ineficiente, încât cresc emisiile de dioxid de carbon şi atât de instabile, încât au nevoie de sprijin constant de la centralele convenţionale pe bază de cărbune şi petrol.
Dacă ar fi corecte, aceste afirmaţii ar fi devastatoare pentru energia eoliană. Dar nu este aşa.
Organizaţia din care fac parte, Institutul pentru Cercetarea Politicilor Publice, a publicat recent un raport ca răspuns la aceste întrebări. Concluziile noastre sunt clare. Energia eoliană de pe uscat reduce emisiile de carbon şi reprezintă o sursă de electricitate de încredere, cel puţin până la nivelul de energie eoliana care este prevăzută să fie instalată în Marea Britanie până în 2020.
Pentru a răspunde la întrebarea legată de emisia de carbon, am folosit un model simplu al pieţei de energie a Marii Britanii. Atunci când consumul creşte, să spunem, în dimineaţa unei zile lucrătoare, centralele electrice îşi cresc producţia pentru a-l satisface. Centralele care prezintă cel mai mic cost marginal – altfel spus, cele care produc energie electrică suplimentară la preţul cel mai mic – sunt selectate primele de către piaţă. În acest domeniu, energia eoliană învinge petrolul şi cărbunele, având în vedere faptul că niciun fel de combustibil nu este necesar pentru a genera electricitate.
Consecinţa este că, în teorie, adăugarea energiei eoliene în coşul energetic ar putea înlocui cărbunele şi petrolul şi astfel s-ar reduce emisiile de carbon. Acest lucru este susţinut de date empirice despre reducerile emisiilor de carbon generate de energia eoliană în Statele Unite.
Există şi un alt mod de a privi acest fapt. În 2011, energia eoliană a contribuit cu aproximativ 15,5 terawaţi-oră de electricitate la energia Marii Britanii. Dacă această cantitate de energie ar fi fost obţinută din combustibili fosili, emisiile de dioxid de carbon ar fi fost cu cel puţin 5,5 milioane de tone mai mari, sau chiar cu 12 milioane de tone mai mari.
Cât pentru chestiunea importantă a fiabilităţii, teama evidentă este că, datorită faptului că vântul nu suflă întotdeauna, sistemul nu va fi capabil să furnizeze electricitate atunci când este nevoie.
Această teamă pare a fi una de bun-simţ. Totuşi, fiabilitatea energiei eoliene nu depinde de variabilitatea vântului. În schimb, ea depinde de cât de bine pot fi anticipate modificările producţiei de energie eoliană.
Previziunile modificărilor producţiei de energie eoliană devin din ce în ce mai precise, iar scăderile de producţie pot fi anticipate şi compensate prin folosirea centralelor energetice convenţionale. În orice caz, producţia este surprinzător de stabilă în cadrul întregii reţele de parcuri eoliene al ţării: atunci când vântul nu suflă într-o anumită zonă, el suflă în altă zonă. Modificările relativ minore care au loc sunt destul de bine fixate în capacităţile de balansare a consumului şi a producţiei din reţeaua energetică ale sistemelor existente.
Chiar şi atunci când iarna vine cu temperaturi scăzute şi cu vânt puţin, sistemul poate încă funcţiona. Acest lucru a fost demonstrat de o perioadă de două săptămâni în februarie 2010, în Irlanda, o ţară care depinde mult mai mult de vânt decât Marea Britanie. Sistemul a funcţionat perfect.
Dacă guvernul Marii Britanii se prăbuşeşte sub presiune şi îşi micşorează ambiţiile în ceea ce priveşte energia eoliană de pe uscat, acest lucru va face ca alte forme mai scumpe ale generaţiei cu emisii reduse de carbon să devină o necesitate, pentru a putea îndeplini obiectivul ca 30 la sută din energia electrică sa fie produsă din surse regenerabile, până în 2020. Rezultatul va fi facturi la electricitate încă şi mai mari.
Renunţarea la energia eoliană ar putea constitui şi o oportunitate pierdută. Resursa naturală la dispoziţia noastră, combinată cu moştenirea inginerească a Marii Britanii, ar putea crea o creştere economică semnificativă, precum şi noi locuri de muncă.
Preocupările oamenilor care nu vor să aibă de-a face cu energia eoliană în pragul casei lor trebuie să fie luate în considerare. Noi trebuie să fim, de asemenea, sensibili la nevoia de a conserva zonele de o mare frumuseţe naturală. Dar nu trebuie să sacrificăm oportunităţi importante din cauza opiniilor unor grupuri minoritate vociferante şi ale afirmaţiilor lor nefondate.
Textul de mai sus reprezintă traducerea articolului wind-power-delivers-too-much-to-ignore, publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Alexandru Hutupanu
