O anchetă a Comisiei Europene și a Oficiului European de Luptă Antifraudă a constatat că 46% din mierea importată în Uniunea Europeană între 2021 și 2022 prezenta indicii că ar conține sirop de zahăr adăugat.
Dulce, dar cu un posibil trecut infracțional? Nu este intriga unui nou serial polițist. Este vorba despre borcanul de miere din bucătăria ta. Majoritatea mierii provine din colonii de albine melifere (Apis mellifera). Mii de albine lucrătoare colectează nectar din flori, îl aduc în stup și îl transformă în miere.
Dar pe măsură ce cererea globală crește, iar tipurile speciale de miere au prețuri ridicate, mierea a devenit unul dintre cele mai frecvent falsificate alimente din lume.
Frauda cu miere ia, de obicei, două forme
Prima implică alterarea mierii în sine. Unii producători diluează mierea cu siropuri din zahăr, mai ieftine.
Alții maturează artificial mierea imatură prin deshidratare sau chiar hrănesc albinele direct cu soluții de zahăr, creând un produs care doar seamănă cu mierea autentică.
O anchetă comună a Comisiei Europene și a Oficiului European de Luptă Antifraudă a examinat mierea importată în Uniunea Europeană între 2021 și 2022. S-a constatat că 46% dintre loturile testate prezentau indicii că ar conține sirop de zahăr adăugat.
Motivația este simplă: producția de miere naturală este costisitoare și consumatoare de timp, în timp ce siropurile de orez sau porumb sunt mult mai ieftin de produs și vândut.
Etichetare falsă privind originea și calitatea
A doua formă de fraudă este mai subtilă. Etichetele susțin că o miere provine dintr-o anumită plantă sau zonă, când în realitate a fost amestecată din surse mai ieftine sau importate.
Mierea de mānuka este un exemplu bine cunoscut. Se vinde mult mai scump decât mierea obișnuită din supermarket, ceea ce o face o țintă atractivă pentru etichetare falsă.
Consumatorii aleg adesea mierea fiindcă o consideră naturală sau sănătoasă. Cercetările arată și că mulți sunt dispuși să plătească mai mult pentru miere locală, pură și ușor de identificat.
Totuși, majoritatea țărilor, inclusiv Regatul Unit, nu produc suficientă miere pentru a acoperi cererea internă și depind masiv de importuri. Aceasta creează oportunități pentru amestecare, reetichetare și fraudă înainte ca mierea să ajungă pe rafturile magazinelor.
Riscurile pentru sănătate
Frauda cu miere nu se rezumă la pierderi economice. Ea ridică și probleme de siguranță alimentară. Când mierea este alterată pentru profit, sănătatea nu este o prioritate.
Un studiu european a descoperit că unele tipuri de miere importată conțineau urme de pesticide, metale grele, medicamente veterinare și hidrocarburi aromatice policiclice.
Aceste substanțe pot fi nocive în cantități mari sau prin expunere prelungită. Unele pesticide și metale grele pot afecta sistemul nervos sau organele. Medicamentele veterinare pot provoca reacții alergice sau rezistență la antibiotice. Hidrocarburile aromatice policiclice sunt substanțe formate în timpul arderii incomplete, unele fiind cunoscute drept cancerigene.
Deși efectele acestor substanțe din miere nu sunt pe deplin înțelese, unele cercetări sugerează că mierea modificată cu siropuri suplimentare de zahăr poate determina creșterea mai accentuată a glicemiei decât mierea naturală, crescând potențial riscul de diabet. Frauda subminează și încrederea publică și face mai dificilă concurența pentru apicultorii cinstiți.
Există deja instrumente științifice concepute pentru a proteja autenticitatea mierii. Testele chimice pot detecta siropuri de zahăr care nu ar trebui să fie prezente în mierea veritabilă.
O altă metodă, numită melisopalinologie, constă în examinarea granulelor de polen găsite natural în miere pentru a identifica plantele și regiunile de origine. Fiecare specie de plantă produce polen distinct, pe care specialiștii îl pot recunoaște la microscop.
Testarea cu ajutorul inteligenței artificiale
Totuși, analiza polenului este laborioasă și necesită experți bine pregătiți. Aici începe să intervină inteligența artificială. Modele de învățare automată au fost testate pentru identificarea granulelor de polen din miere, iar rezultatele preliminare sunt promițătoare. Multe studii raportează rate de acuratețe de peste 90%.
Provocarea constă în complexitatea polenului. Fiecare grăunte este o structură tridimensională ce poate apărea în nenumărate orientări, iar fiecare specie vegetală produce polen cu caracteristici unice. Pentru ca inteligența artificială să funcționeze la scară largă, ea trebuie antrenată cu cantități mari de imagini ale tipurilor de polen cunoscute. În prezent, o astfel de bază de date este incompletă.
Chiar și combinarea învățării automate cu analiza chimică ar putea transforma modul în care este verificată mierea. IA ar putea ajuta la automatizarea identificării polenului și la corelarea acestuia cu datele chimice, permițând autorităților și producătorilor să testeze mai multe probe, mai rapid și mai precis. Astfel ar fi mai dificil ca mierea frauduloasă să pătrundă în lanțurile de aprovizionare și în gospodării.
Tehnologia este încă în dezvoltare, dar perspectivele sunt bune.
Deocamdată, borcanul de miere de pe masa de la micul dejun poate ascunde încă secrete. Dar pe măsură ce metodele științifice avansează și inteligența artificială devine mai sofisticată, ne apropiem de un viitor în care mierea poate fi apreciată nu doar pentru dulceața ei, ci și pentru integritatea ei.
> Citiți și: Devine mierea toxică prin încălzire?
Traducere după The honey trap de Matthew Pound, profesor de geografie fizică, Northumbria University, Newcastle, Sadaat Yawar, profesor asistent, Newcastle Business School, Northumbria University, Newcastle, și Shanfeng Hu, profesor asistent de științele informației și computerelor, Northumbria University, Newcastle.
