Sondele spaţiale care folosesc gravitaţia Pământului pentru a obţine un impuls de viteză se mişcă mai repede decât ar trebui. Nimic din fizica cunoscută nu prezice această accelerare. John Anderson, inginer pensionat NASA, va fi foarte atent pe 13 noiembrie.
Inexplicabil: sera din Eocen (3)
Atunci nava spaţială Rosetta, ce aparţine Agenţiei Spaţiale Europene, va zbura pentru a treia şi ultima oară pe urma cometei 67P/Churyumov-Gerasimenko.
Aceste zboruri efectuate pe lângă corpuri cereşti oferă navei spaţiale un bonus de viteză atunci când înconjoară sistemul solar. Folosind câmpurile gravitaţionale ale planetelor şi sateliţilor, se poate salva combustibil şi astfel se poate călători mai departe decât ar fi posibil. Dar acest truc a avut un efect neaşteptat.
De exemplu, în decembrie 1990, nava spaţială Galileo de la NASA a zburat pe lângă Pământ în ruta sa ce avea să înconjoare Jupiter. Când sonda a pornit de pe Pământ, călătorea cu 3,9 milimetri per secundă mai repede decât ar fi trebuit să călătorească, conform calculelor NASA. Cea mai mare astfel de discrepanţă, înregistrată în 1998, a afectat nava spaţială NEAR Shoemaker de la NASA, a cărei viteza era cu 13,5 milimetri per secundă mai mare decât ar trebui. Rosetta a suferit şi ea o extra-viteză: în 2005, când se afla pe lângă Pământ, ea avea o viteză cu 1,8 milimetri pe secundă mai mult decât era calculat.
Nimic din fizica cunoscută nu prezice această accelerare. Anderson a adunat toate aceste date şi a venit cu o formulă empirică, care se referă la unghiurile de intrare şi de ieşire ale traiectoriei pe care o foloseşte sonda şi la viteza de rotaţie a Pământului pentru a justifica accelerarea navei spaţiale. El a descoperit că cele mai mici anomalii apar atunci când traiectoriile de intrare şi de ieşire sunt simetrice cu ecuatorul Pământului. Într-un mod bizar, formula include şi viteza luminii. Deci, până la urmă, care este fizica din spatele acestui fenomen?
Nu există nicio explicaţie oferită de fizica standard, însă au fost propuse o varietate de explicații exotice. Acestea includ materia întunecată, modificări ale relativităţii, dezechilibre în câmpul gravitaţional al Pământului sau ceva necunoscut ce are de a face cu inerţia sau cu natura luminii. „Dintre aceste idei, cea mai puţin controversată este aceea că anomalia ar avea legătură cu materia întunecată din jurul Pământului”, spune Michael Nieto de la Laboratorul Naţional Los Alamos, care a lucrat cu Anderson pentru descifrarea acestei anomalii.
Inexplicabil: viaţa hibridă (5)
Textul reprezintă traducerea articolului 13-more-things publicat de New Scientist. Scientia.ro este singura entitate responsabilă pentru eventuale erori de traducere, Reed Business Information Ltd şi New Scientist neasumându-şi nicio responsabilitate în această privinţă.
Traducere: Duceac Irina Delia
