Motorul Diesel (cunoscut şi ca motor cu aprindere prin compresie) este un motor cu ardere internă care foloseşte căldura creată prin comprimare pentru a aprinde şi a arde combustibilul injectat în camera de combustie. Acest motor este diferit faţă de motorul cu aprindere prin scânteie pe gasolină sau cel pe benzină care folosesc un dispozitiv auxiliar, bujia, pentru aprinderea amestecului de aer-combustibil.
Istoria motorului Diesel începe în anul 1885, când inventatorul englez Herbert Akroyd Stuart a început să investigheze posibilitatea folosirii uleiului de parafină (similar motorinei de astăzi) pentru un motor, care spre deosebire de petrol se vaporiza mai greu într-un carburator deoarece volatilitatea sa nu era suficientă pentru a permite acest lucru.
Motoarele lui Stuart, construite începând cu anul 1891 de Richard Hornsby and Sons, au fost primele motoare cu ardere internă care foloseau un sistem presurizat de injecţie a combustibilului. Motorul Hornsby-Akroyd a folosit un raport de compresie comparativ mic, pentru ca temperatura aerului comprimat din camera de combustie la sfârşitul bătăii de compresie să nu fie îndeajuns de ridicată pentru a iniţia combustia.
Motorul Diesel modern încorporează proprietăţile unei injecţii directe şi ale unei aprinderi prin compresie. Ambele idei au fost patentate de Akroyd Stuart şi Charles Richard Binney în mai 1890. Un alt patent a fost scos pe 8 octombrie 1890, care detalia funcţionarea unui motor complet, mai exact a unui motor Diesel, unde aerul şi combustibilul sunt introduse separat. Diferenţa dintre un motor Akroyd şi un motor Diesel modern a fost nevoia de a furniza mai multă căldură cilindrului pentru a porni motorul rece. În 1892, Akroyd Stuart a produs o versiune îmbunătăţită a motorului care nu mai necesită o sursă de căldură adiţională, cu un an înainte de apariţia motorului lui Diesel.
În anul 1892, Rudolf Diesel a primit brevetele în Germania, Elveţia, Regatul Unit şi în SUA pentru ''Metoda şi aparatul de convertire a căldurii în lucru mecanic''. În 1893 el a descris un motor cu ardere înceată care prima dată comprima aer, astfel crescând temperatura peste punctul de pornire a combustibilului, apoi gradat se introducea combustibil în timp ce se permitea amestecului să se extindă.
Pe 10 august 1893, la Augsburg, primul model al lui Rudolf Diesel, un singur cilindru de fier de 3 metri cu un volant la bază, a funcţionat pentru prima dată cu propria putere. Diesel a petrecut mai bine de doi ani îmbunătăţind proiectul său, iar în 1896 a demonstrat un alt model cu o eficienţă teoretică de 75%, spre deosebire de eficienţa unui motor cu aburi de numai 10%. Până în 1898, Diesel a devenit milionar, motoarele sale fiind folosite pentru a alimenta conducte, centrale electrice şi hidrocentrale, automobile, camioane şi aparatură marină.
Cel mai mare motor Diesel din lume este Wartsila-Sulzer RTA96-C, realizat pentru vase container uriaşe. Produce aproximativ 84,42 MW, adică 113 210 CP la 102 rotaţii/minut, are 13,5 metri înălţime, 26,59 metri lungime şi cântăreşte peste 2.300 de tone.
Conform Societăţii Britanice de Producători şi Comercianţi de Motoare, media automobilelor cu motoare Diesel a ajuns la 50% din vânzările de automobile, incluzând Franţa cu 70% şi Regatul Unit cu 38% din vânzări.
Preluare de pe AGERPRES
