Farmacologia este o ştiinţă ce studiază interacţiunea dintre o substanţă activă (medicament) şi un biosistem (organism). Termenul "farmacologie" vine de la gr. „pharmakon”, care înseamnă buruieni. Latinescul „pharmacus”, înseamnă vrăjitor.
Farmacologia operează cu medicamente. Medicamentul este o substanţă chimică care poate diminua efectele sau trata o anumită boală.
Ramurile farmacologiei
Ca orice disciplină, farmacologia are mai multe ramuri, dintre care vom descrie:
:: Farmacodinamia - se ocupă cu studiul efectelor şi mecanismelor de acţiune ale medicamentelor
:: Farmacocinetica - utilizează modele matematice pentru a descrie, dar şi pentru a prevedea ce cantităţi de substanţă medicamentoasă activă există în anumite părţi ale corpului odată cu trecerea timpului de la administrare
:: Farmacotoxicologia - se ocupă cu studiul reacţiilor adverse pe care le poate provoca un medicament
:: Farmacogenetica - se ocupă cu studiul bazelor genetice ale reacţiilor organismului la medicamente
:: Farmacognozia - se ocupă cu studiul materiei prime (care poate fi de origine vegetală sau de origine animală) din care se obţin medicamentele
:: Imunofarmacologia - se ocupă cu studiul medicamentelor ce pot influenţa mijloacele naturale de apărare ale organismului
:: Neuropsihofarmacologia - se ocupă cu studiul efectelor ce le au medicamentele asupra sistemului nervos şi asupra activităţii mintale.
Farmacologia preclinică se ocupă cu studiul efectelor medicamentului asupra animalelor de laborator sau asupra ţesuturilor sau organelor. Farmacologia clinică studiază efectele medicamentului asupra omului. Farmacologia clinică este ultima etapă, prin care se hotărăşte dacă un anume medicament poate fi scos pe piaţă.
Farmacologia. Scurt istoric
Cel mai vechi document medical are mai bine de 5.000 de ani. El aparţine sumerienilor şi conţine informaţii referitoare la simptomele diferitor boli şi tratamentul acestora prin utilizarea plantelor medicinale.
Shen Lung, un document chinezesc ce datează din jurul anului 2700 î.e.n, este o culegere de remedii ce explică modul acestora de funcţionare şi de preparare.
În Egiptul antic se foloseau numeroase substanţe medicamentoase, cum ar fi unguentele, pilulele, supozitoarele, diferitele ceaiuri. Medicii erau plătiţi de stat.
Claudius Galen, autor din Roma, a scris 30 de cărţi despre medicamente. Acesta afirma faptul că plantele au anumite substanţe active care au efecte benefice asupra organismului.
Multe secole la rând nu a existat o diferenţă între profesia de medic şi cea de farmacist. Împăratul Sfântului Imperiu Romano-german a decis prin Edictul de la Salermo, în 1240, separarea profesiei de medic de cea de farmacist. Practic, această separare devine efectivă abia din secolul al XVII-lea.
Abia în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea a apărut ideea de cercetare experimentală pentru descoperirea noilor medicamente. În prezent, există o ramură a farmacologiei care se ocupă cu acest lucru, numită farmacologie experimentală.
În anul 1747 a luat naştere farmacologia clinică.
Rudolf Buchheim înfiinţează în anul 1849 prima catedră de farmacologie la Universitatea din Dorpat.
Oswald Schmiedeberg, numit în 1872 profesor de farmacologie la Universitatea din Strassburg, creează în jurul său cea mai impresionantă şcoală de farmacologie care a existat până în prezent.
În secolul al XXI-lea, medicamentele sunt obţinute din surse naturale (vegetale, animale, minerale) sau prin sinteză sau semisinteză. Farmacologia, deşi o ştiinţă veche de mii de ani, continuă să se dezvolte în fiecare zi.
Bibliografie:
en.wikipedia.org/wiki/Pharmacology
Farmacologia în comprimate, Cătălina Elena Lupuşoru, editura Alfa, 2009
