Primum non nocere (întâi de toate, nu face rău) sau principiul non-vătămării este un principiu etic fundamental pe care se bazează medicina. Dar principiul nu a fost mereu respectat, iar o serie de progrese în medicină au fost realizate de adevăraţi „medici ai diavolului”.
Aplicarea principiului Primum non nocere (întâi de toate, nu face rău) în istoria medicinei
Istoria recentă consemnează unele reușite în medicină ce s-au clădit pe rezultatele unor experimente pe oameni.
Cu toţii ne-am vaccinat, dar știm cum a apărut vaccinul? Între 1721-1722, din pricina ravagiilor făcute de variolă (boală letală care are ca simptome febra mare şi apariţia unei erupţii cutanate), prințesa de Wales decide să-și vaccineze proprii copii. Înainte de vaccinarea propriu-zisă, care a avut loc în 1722, un lot de deținuți urmat de un altul de copii orfani au luat parte mai puțin voluntar la experiment. Acestora le-a fost inoculată o tulpină mai puțin letală de variolă. După succesul acestui experiment, soţii de Wales și-au putut proteja proprii copii.
Un alt caz, mai puțin notoriu, este cel al unui doctor de țară, pe numele său Edward Jenner, care în secolul al XIX-lea injectează puroi de la o femeie (Sarah Nelmes) ce suferea de variola taurinelor (o boală asemănătoare variolei, produsă de virusul vaccinia şi care se transmite la om de la ugerele vacilor), unui copil de 8 ani perfect sănătos, pe nume James Phipps. Peste 6 săptămâni băiatul primeşte o nouă injecție cu puroi de la o persoană ce suferea de variolă, dar boala nu se mai declanșează. Apare termenul de vaccin (de la virusul vaccinia) şi, datorită acestor studii experimentale, variola a fost prima boală eradicată din istorie, după ce provocase zeci de milioane de morți de-a lungul secolelor.
Sifilisul, o boală venerică, era tratată până nu demult cu mercur, un metal foarte toxic. În anii 1930 SUA a început experimentul Tuskegee, pe un lot de 400 de bărbați de culoare, pe care i-a infectat fără consimțământ cu sifilis. În urma acestui experiment, care a durat 40 de ani, din 1932 până în 1972, s-a descoperit tratamentul cu penicilină pentru sifilis, victimele sale de odinioară rămânând doar în arhive.
Un medic ia sânge unuia dintre subiecţii experimentelor Tuskegee
Credit: Wikimedia Commons
În anul 1994, în SUA, femeile infectate cu HIV rămase însărcinate au beneficiat de un nou și revoluționar tratament ce împiedica transmiterea la făt. În urma unor cercetări de aproape 3 ani, savanții au descoperit un medicament. Până la formula câștigătoare, în Africa au fost testate alte medicamente pe femei gravide și infectate cu HIV. Deși le-a fost promis tratamentul, după înregistrarea succesului medicii au plecat în SUA, unde a început producția lui fără vreun export către Africa.
Un alt tip de experiment e cel consimțit, deci cel în care pacientul își dă acordul. Este vorba de medicamentele noi, care sunt testate înainte de a intra pe piaţă. Se face o trecere în mai multe faze de la testarea pe animale la cea pe oameni. În una dintre etape se urmăresc efectele secundare, în alta dozele optime. Deși periculoase, aceste experimente sunt remunerate proporțional cu riscul la care se expune pacientul.
Etica medicinei zilelor noastre interzice experimentele pe oameni. Experimentele mai sus amintite au salvat multe vieţi, însă cu preţul altora. Este inacceptabil un experiment fără un consimțământ din partea pacientului și legislația în vigoare reglementează strict aceste practici.
