Dacă ai fi întrebat, într-un chestionar, ce ai mâncat ieri, cât de exact ai răspunde? Și cât de sincer ai fi? O mare parte din ceea ce știm despre nutriția umană provine din studii observaționale.
Dar studiile observaționale presupun multiple incertitudini:
- dificultatea de a-și aminti exact ce a consumat
- incapacitatea de a estima corect cantitățile
- tendința de a raporta ceea ce cred că ar fi trebuit să mănânce, în loc de ceea ce au mâncat în realitate.
Chestionarele privind frecvența consumului de alimente — baza majorității studiilor epidemiologice — reflectă, în realitate, percepția subiecților asupra a ceea ce au consumat, nu consumul efectiv. Suntem constrânși să ne bazăm pe aceste limitări, deoarece studiile experimentale care implică dieta sunt extrem de greu de realizat.
De exemplu, dacă am dori să stabilim impactul consumului zilnic al unei cești de afine asupra sănătății, ar trebui să împărțim aleatoriu un număr semnificativ de voluntari în două grupuri, ambele urmând diete identice, cu excepția consumului de afine. Pentru a ne asigura că dietele sunt identice, ar trebui să le furnizăm mesele și să monitorizăm respectarea regimului. Pentru a obține rezultate semnificative, studiul ar trebui să dureze cel puțin un deceniu sau mai mult. Acest lucru este aproape imposibil din punct de vedere economic, logistic și administrativ.
Așadar, rămânem să ne bazăm pe studii în care cercetătorii observă și colectează date despre grupuri fără să intervină activ sau să manipuleze vreo variabilă.
Sursa: Office for science and society
Studiile observaționale sunt cercetări științifice care presupun urmărirea și analizarea unor comportamente, obiceiuri sau stări ale unor persoane, fără să intervină activ în ceea ce fac acele persoane. Cu alte cuvinte, cercetătorii doar observă ce se întâmplă în mod natural și colectează date.
Exemple:
- întrebi 10.000 de oameni ce mănâncă și apoi să vezi câți dintre ei fac diabet peste 10 ani.
- urmărești obiceiurile unor persoane privind somnul și să vezi dacă se corelează cu riscul de depresie.
Studiile observaționale sunt utile pentru a identifica asocieri (corelații), dar nu pot demonstra cauzalitatea. Sunt mai ușor de realizat decât studiile experimentale, dar mai vulnerabile la erori (cum ar fi amintirea greșită, factori de confuzie etc.).
