Războaiele tarifare dintre SUA și partenerii săi comerciali rareori au lipsit din știri de când președintele american, Donald Trump, și-a dezvăluit în aprilie planurile pentru taxele vamale generale de tip „ziua eliberării”.
Incertitudinea care a urmat pentru afacerile din întreaga lume s-a transformat acum într-o luptă pentru lanțurile globale de aprovizionare, pe măsură ce SUA și China caută dominația asupra resurselor și a producției.
În același timp, subiectul migrației a ocupat un loc important pe agenda mediatică a multor țări. Mai ales în SUA, nemulțumirile au crescut din cauza raziilor autorităților federale pentru identificarea imigranților și a deportărilor controversate către „țări terțe”.
Totuși, se pare că mulți factori de decizie și economiști nu fac legătura între aceste fenomene.
Tarifele remodelează tiparele de migrație și, ca urmare, cresc riscul de abuzuri ale drepturilor omului asupra muncitorilor din lanțurile globale de aprovizionare.
Acest aspect este evidențiat de platforma de management al riscurilor EiQ, care colectează informații despre lanțurile de aprovizionare pentru a ajuta companiile să-și atingă obiectivele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG).
Datele provin din 30.000 de audituri la fața locului, desfășurate anual în peste 100 de locații (țări și provincii). Corelate cu cercetările noastre despre munca migranților, acestea ridică îngrijorări serioase privind bunăstarea lor.
SUA joacă un rol cheie în schimbarea lanțurilor globale de aprovizionare prin inițiativa „Made in America”, menită să sprijine sectorul manufacturier american.
În timp ce unele companii americane răspund prin readucerea unor funcții de producție pe teritoriul SUA, cele mai multe adoptă o altă strategie. În loc să mute producția pe sol american, ele își reconfigurează lanțurile de aprovizionare pentru a evita tarifele cele mai ridicate sau pentru a deschide noi piețe.
Una dintre aceste strategii este „China +1” – în care companiile mențin o parte din producție în China, dar o extind și către alte locații, precum Vietnam, Indonezia sau Mexic.
Astfel, se formează rapid noi coridoare ale lanțurilor globale de aprovizionare. În timp ce Asia de Sud-Est continuă să crească drept centru manufacturier, America Latină experimentează un val de investiții în lanțurile globale de aprovizionare, companiile căutând să își minimizeze taxele vamale. De exemplu, proximitatea Mexicului față de SUA, costurile scăzute cu forța de muncă și tarifele mai reduse decât cele impuse pentru bunurile fabricate în China vor atrage numeroase afaceri.
Nu doar companiile americane, ci și cele chineze își accelerează investițiile directe în regiune, în special în Mexic. Totuși, aceste schimbări ale lanțurilor de aprovizionare nu sunt lipsite de consecințe.
Creșterea investițiilor în Mexic alimentează cererea de forță de muncă, însă piața internă a muncii din Mexic nu este inepuizabilă. Prin urmare, războaiele tarifare accelerează tranziția demografică a Mexicului, dintr-o țară a emigranților într-una unde imigrația este în creștere.
Aceasta face parte dintr-un fenomen mai amplu cunoscut sub numele de „migrație de înlocuire”, în care migrația forței de muncă urmează un tipar în cascadă. Muncitorii din țările cu venituri medii migrează către economiile cu venituri ridicate, în timp ce companiile din aceste țări cu venituri medii își acoperă lipsa de muncitori recrutând imigranți din state mai sărace. Astfel, mare parte din fluxurile actuale de migrație se desfășoară dinspre economiile cu venituri mici către cele cu venituri medii – „un nivel mai sus” pe scara dezvoltării.
Costul uman
Una dintre consecințele acestei mobilități globale crescânde a forței de muncă este apariția „lanțurilor de aprovizionare umane”: sistemele și practicile prin care multinaționalele gestionează muncitorii migranți în lanțurile globale de aprovizionare. Implicațiile sunt profunde.
Migrația forței de muncă se bazează pe rețele complexe de recrutare transnaționale. În majoritatea țărilor care primesc migranți, programele de vize cer companiilor să angajeze muncitori încă din țara lor de origine (de exemplu, muncitori nepalezi recrutați pentru fabrici din Malaezia). Însă puține multinaționale gestionează recrutarea direct.
Până la 80% dintre angajările legale internaționale de muncitori slab calificați sunt aranjate prin agenții de recrutare.
Această dependență tot mai mare de agenții sporește riscurile pentru muncitori. Agențiile de recrutare a migranților operează adesea prin perceperea unor taxe pentru locurile de muncă – practic vânzând posturi celor care caută să lucreze în străinătate. Dincolo de taxele inițiale ridicate, numeroși intermediari au fost legați de acte de corupție, inclusiv confiscarea pașapoartelor și înlocuirea contractelor promise cu altele mai nefavorabile și salarii mai mici după sosire.
EiQ a descoperit peste 850 de încălcări majore sau critice, inclusiv deduceri ilegale din salariu și taxe de recrutare nerambursate. Potrivit CEO-ului său, Kevin Franklin: „Nu mai există opțiuni sigure sau ușoare rentabile pentru aprovizionarea lanțurilor de producție. Am intrat într-o eră a compromisurilor intense și nuanțate”.
De exemplu, mutarea operațiunilor din China în India crește expunerea la riscuri precum munca forțată și exploatarea copiilor. La fel, transferul producției în Bangladesh ridică probleme grave de sănătate și siguranță. Iar muncitorii migranți din Mexic se confruntă cu riscuri sporite legate de drepturile muncii, siguranța la locul de muncă și salarii – toate acestea înrăutățindu-se în ultimul an.
Chiar și SUA au trecut dintr-o categorie de risc mediu într-una de risc ridicat pentru toți muncitorii, potrivit EiQ. Inițiativa guvernului Trump „Made in America” a dus la o creștere a cererii de forță de muncă, însă forța de muncă americană este atât insuficientă, cât și costisitoare, iar deportările în masă de migranți agravează doar penuria.
Politicile de imigrație mai stricte contribuie la o atmosferă de teamă, descurajând muncitorii migranți să raporteze abuzurile sau să caute sprijin legal. Și cu mai puțini muncitori disponibili, cei care rămân devin mai vulnerabili. Auditurile EiQ au descoperit cazuri de ore suplimentare forțate, accidente grave, spitalizări și chiar amputări în urma accidentelor de muncă.
În întreaga lume, în 2025 peste 45% dintre locații au coborât în indicele de tratament uman elaborat de EiQ.
Pe măsură ce comerțul global evoluează rapid, companiile trebuie să se bazeze pe analize serioase pentru a se descurca în acest mediu complex. Ele ar trebui să cartografieze riscurile, să folosească IA pentru a evalua compromisurile atunci când intră pe piețe noi și să colaboreze și să își instruiască furnizorii. Iar atunci când află că au apărut probleme, trebuie implementate planuri de acțiune, inclusiv compensații pentru muncitorii migranți afectați.
Traducere după How tariff wars are reshaping migration and raising the risk of human rights abuses in supply chains de Milda Žilinskaitė, om de știință, Competence Center for Sustainability Transformation and Responsibility, Vienna University of Economics and Business, precum și director fondator al Migration, Business & Society, Vienna University of Economics and Business, și Aida Hajro, director al International Business, University of Leeds, and director fondator al Migration, Business & Society, University of Leeds.
Imagine: pixabay.com
