Ludovic al XIV
Bărbaţii au purtat tocuri cu mult înaintea femeilor. Se spune că primii purtători de tocuri ar fi fost războinicii persani, undeva prin secolul IX. Pare-se că tocul era special conceput pentru călărie în scopul de a împiedica alunecarea piciorului călăreţului în scara de şa.
Tocul era folosit şi drept reazem atunci când războinicii se ridicau pe scara şeii pentru a trage cu arcul.
În anul 1599 un grup de diplomaţi persani vizita Europa în încercarea de a căuta aliaţi în lupta Persiei contra Imperiului Otoman. Imediat după aceea a apărut frenezia modei culturii persane, aristocraţii din Europa de Vest adoptând cu entuziasm pantofii cu tocuri.
Pantofii au devenit un simbol al statutului social, iar tocurile s-au lungit pentru a-i face pe bărbaţi să pară şi mai înalţi (mulţi etimologi consideră că expresia din limba engleză „well heeled” ce semnifică „bogat” îşi are originea în acele vremuri).
Dacă în anii ‘80 Imelda Marcos era faimos pentru colecţia sa pantofi, în anii 1600 regele Ludovic al XIV-lea al Franţei devine un înverşunat colecţionar de pantofi şi trend setter. Fiind vorba despre un lider politic puternic, înălţimea sa de numai 1,62 m lăsa de dorit, căci era puţin sub media întâlnită în acele vremuri (valoarea medie pentru înălţime la bărbaţi în acea epocă era de 1,65 m. Observaţie: în ciuda unei credinţe populare, Napoleon nu era scund; era cu cca. 5 cm mai înalt decât media zilelor sale).
Un rege mai mic la înălţime decât media supuşilor săi nu era tocmai situaţia ideală pentru un ego atât de mare şi de aceea, ca să pară mai înalt, Ludovic a început să poarte tocuri de 10 cm, deseori decorate cu elaborate scene de bătălii. Într-un final a purtat numai tocuri roşii, proclamând dreptul exclusiv al eşalonului superior al societăţii de a purta aceste tocuri. Drept urmare era suficient să analizezi culoarea tocurilor pentru a descoperi dacă bărbatul respectiv făcea parte din cercul de apropiaţi al regelui.
În dorinţa lor de a-şi afirma egalitatea femeile din acele vremuri au început şi ele să poarte tocuri. Elizabeth Semmelhack, curator la Bata Shoe Museum din Toronto şi autor al cărţii „Heights of Fashion, a History of the Elevated Shoe” (Înălţimi în modă: o istorie a pantofilor cu toc), spune că pe atunci, în anumite zone din Europa femeile ţineau cu tot dinadinsul să se îmbrace şi să se comporte ca şi bărbaţii. (Nu trebuie însă omis faptul că, dacă aplicăm standardele actuale, vestimentaţia bărbaţilor era extrem de efeminată, aşa după cum se poate vedea şi din portretul de mai sus al regelui Ludovic al XIV-lea).
Femeile îşi tăiau părul şi purtau epoleţi. Fumau pipă şi purtau pălării tipic masculine. Acesta este şi motivul pentru care unele femeile au preluat tocurile – din dorinţa lor de a-şi masculiniza vestimentaţia.
Aşa cum se întâmplă de obicei cu moda Haute Couture, ea se transformă într-o versiune mai puţin excentrică, pe care să şi-o poată permite şi clasele mai puţin privilegiate, rezultatul fiind că tocurile au ajuns la publicul larg. Elita a reacţionat purtând tocuri şi mai înalte pentru a-şi menţine distincţia de clasă superioară – de regulă cu cât tocul era mai înalt cu atât mai scump erau pantofii. De asemenea, tocurile au fost împărţite în două categorii: tocuri groase pentru bărbaţi şi tocuri subţiri pentru femei.
Până la urmă pentru a se diferenţia de femei bărbaţii au renunţat aproape complet la tocuri. Începând cu sfârşitul secolului XVIII pantofii bărbaţilor aveau în general tocuri mici, cu excepţia cizmelor pentru cowboy sau a pantofilor purtaţi de starurile rock, care ocazional aveau tendinţa de a purta veşminte efeminate similare cu cele purtate înainte de ”Marea Simplificare a Bărbaţilor”, când bărbaţii au renunţat la bijuterii şi costumaţii elaborate, intens decorate preferând hainele simple, închise la culoare, mohorâte. Acest lucru s-a întâmplat atunci când bărbaţii din Europa de Vest nu au mai fost interesaţi de înfrumuseţarea aspectului lor, ceea ce se petrecea în ultima parte a secolului XVIII.
Pentru o vreme au renunţat şi femeile la tocuri, căci nu erau deloc practice, în special pe străzile noroioase sau acoperite cu pietre, unde era practic imposibil de mers cu tocuri. Nu pentru mult timp însă. Tocurile au revenit la modă pe la mijlocul secolului XIX odată cu descoperirea fotografiei. De ce? Aşa cum se pare că se întâmplă frecvent atunci când se inventează o nouă tehnologie, pornografia este aproape întotdeauna prima care se foloseşte de acest lucru, ea fiind de altfel prima care a îmbrăţişat fotografia. Ce legătură are acest lucru cu tocurile? În fotografiile şi ilustratele poştale deocheate, modelele acelor vremurilor nu purtau nimic altceva decât pantofi ”moderni” (pentru acele vremuri) cu toc.
De atunci tocurile au intrat şi au ieşit din modă de mai multe ori, cu excepţia industriei pornografice unde sunt o prezenţă constantă. Spre finalul anilor ‘60 şi începutul anilor ’70 au fost preferate tocurile mici, dar în anii ‘80 şi ‘90 tocurile înalte au revenit în forţă. Pe podiumurile caselor de modă au început să apară diferite tipuri de tocuri, precum tocurile bloc ale anilor ‘70, saboţii ori faimosul stiletto, popular în anii ‘50, ‘80 dar şi azi.
→ Citeşte şi: De ce nu era baia populară în Europa Evului Mediu? Ce rol a avut biserica...
* Se prea poate ca regele Ludovic al XIV-lea să se fi îmbrăcat fabulos, dar iată ce nota un ambasador rus de la curtea Franţei: „Maiestatea sa (regele Ludovic al XIV-lea) pute ca un animal sălbatic”. La fel ca şi mulţi alţii din acele vremuri Ludovic nu făcea baie aproape niciodată. Medicul său personal îl sfătuise să renunţe la baie pentru a-şi menţine sănătatea. Ludovic însuşi considera baia un obicei îngrijorător. De aceea se spune că a făcut baie doar de două ori în viaţa sa.
* Regina Isabela I a Spaniei a mărturisit şi ea că a făcut baie doar de două ori în viaţă: când s-a născut şi când s-a măritat.
* Pantofii care înalţă atât călcâiul, cât şi talpa nu sunt consideraţi pantofi cu toc, ci platforme.
* Un studiu din anul 2008 arată că purtarea tocurilor o perioadă lungă de timp poate duce la sciatică, unghii încarnate, artrita genunchilor, dureri lombare şi inflamarea fasciei plantare, aşa că...
Traducere de Brânduşa Băcilă după high-heels-were-popular-among-men-before-women
