Antropologia este, precum spune şi numele (gr.ἄνθρωπος - om), ştiinţa care studiază omul. Antropologia studiază, deci, atât aspecte legate de genetica, fiziologia, biochimia diferitelor grupuri de oameni, cât şi cultura, religia, societatea şi istoria acestora.
Principala întrebare pusă de antropologie, este: ce diferenţiază omul de restul animalelor, ce îl face pe om să fie om? Alte întrebări care preocupă antropologia sunt: ce defineşte societatea omenească şi viaţa omului? care sunt relaţiile sociale dintre oamenii? care sunt strămoşii lui Homo sapiens? ce sunt trăsăturile fizice ale oamenilor? cum se comportă omul? care sunt variaţiile dintre diferite grupuri de oameni? cum a influenţa trecutul evolutiv al lui Homo sapiens organizarea sa socială şi cultura acestuia?
Ramurile antropologiei
Antropologia cuprinde patru ramuri principale:
:: Antropologia culturală/socială, care studiază condiţiile de trai ale oamenilor, societatea umană, instituţiile acesteia, relaţiile interumane şi cu societatea.
:: Antropologia lingvistică, care studiază structura, formarea, evoluţia şi contextul social-cultural al diferitelor limbi. Această ramură a antropologiei ar putea fi denumită simplu lingvistică.
:: Antropologia fizică (denumită şi antropologie biologică), care studiază omul ca organism biologic, studiind anatomia, fiziologia, genetica acestuia, întru+un cadru evolutiv, cu alte cuvinte studiază modificarea acestor aspecte biologice pe parcursul evoluţiei omului.
:: Antropologia arheologică studiază civilizaţia umană prin analiza obiectelor şi a altor elemente rămase de pe urma acesteia.
În majoritatea statelor, aceste ramuri ale antropologiei sunt studiate separat în cadrul altor domenii de studiu. În continuare vom prezenta obiectivul de studiu al acestor ramuri.
Antropologia culturală
Antropologia culturală, denumită şi antropologie socială, în Marea Britanie sau etnologie în Franţa, Italia şi în multe alte ţări, are ca obiect de studiu societatea umană, instituţiile acesteia, formarea acesteia, interacţiunile între oameni şi aceasta precum şi perceperea simbolurilor socio-culturale de către aceştia. Termenul de etnologie este folosit în statele est-europene şi cu sensul de știință al cărei obiect de studiu este studierea culturilor populare, folclorice.
Inspiraţi de succesul aplicării metodei științifice în ştiinţele naturii, antropologii secolului al XIX-lea considerau că şi fenomenele culturale şi sociale sunt guvernate de legi asemănătoare celor care guvernează fenomenele naturale. Principala metodă de cercetare a acestei ramuri a antropologiei culturale este studierea triburilor primitive, considerate a fi în stadiul, în care era omenirea ,,civilizată’’ la începuturile ei. Dar studiile antropologiei culturale nu se limitează doar la studiul culturilor acestor triburi, ci a oricărei culturi diferită de cea a cercetătorului.
O calitate pe care trebuie să o aibă un cercetător în domeniul antropologiei culturale este aceea de a privi obiectiv culturile studiate, fără a le raporta la propria cultură. Cu alte cuvinte, un antropolog nu trebuie să considere cultura pe care o studiază ca fiind inferioară propriei culturi.
Ramuri ale acesteia sunt: antropologia economică, religioasă, politică, simbolică etc. Această ramură a antropologiei este ajutată în studiul său de alte domenii precum economia, sociologia sau științele politice.
Antropologia lingvistică
Antropologia lingvistică studiază pe lângă multe aspecte ale limbilor, precum formarea unei limbi, înrudirea dintre diferite limbi, influenţa exercitată de o limbă asupra alteia şi simbolistica şi rolul socio-cultural al acestora.
Lingvistica are patru ramuri principale: lingvistica descriptivă, care studiază gramatica şi lexicul unei limbi, lingvistica istorică, care încearcă să reconstituie diferite limbi dispărute prin studiul limbilor actuale, care s-au format din această limbă, etno-lingvistica, care studiază modul în care diferite limbi se influenţează reciproc şi socio-lingvistica, care studiază rolul social al diferitelor limbi.
Antropologia fizică
Această ramură a antropologiei studiază aşa-numita "componentă biologică" a fiinţei umane. Ea este ajutată în studiul său de științe ca genetica, biologia, anatomia şi fiziologia.
O ştiinţă apropiată antropologiei fizice este şi paleoantropologia, care studiază formarea omului actual, Homo sapiens, precum şi evoluţia biologică a acestuia. De asemenea, paleoantropologia studiază şi presupuşi strămoşi ai omului.
Primatologia, știința care studiază primatele (cimpanzei, gorilele şi urangutani), este şi ea o știință apropiată antropologiei fizice. Studiind primatele, care pe lângă faptul că au un strămoş comun cu omul, sunt foarte apropiate de acesta, antropologi pot afla multe lucruri despre strămoşii omului şi despre evoluţia acestora până la stadiul de homo sapiens.
Craniul lui Homo erectus tautavelensis, presupus strămoş al omului modern.
Antropologia arheologică
Antropologia arheologică este aceea ramură a antropologiei care studiază culturi umane dispărute pe baza obiectelor rămase de pe urma acestora. Această ramură a antropologiei este strâns legată de arheologie. După civilizaţia studiată arheologia are mai multe ramuri: egiptologia (care studiază civilizaţia Egiptului antic), asirologia (care studiază civilizaţia asiriană), arheologia africană etc, există ramuri ale arheologiei ca arheologia subacvatică, care efectuează studii pe fundurile apelor şi arheologia subterană, care efectuează studii în catacombe, sisteme de canalizare etc.
Istoria antropologiei
Deşi termenul de ,,antropologie” a apărut abia în secolul al XV-lea, interesul pentru natura omului, viaţa acestuia, cultură şi societate a existat încă din antichitate. Istorici precum Herodot şi Tacitus au descris în lucrările lor diferite aspecte legate de triburile celtice şi germanice. Herodot este şi primul care formulează principalele aspecte problematice ale cercetării antropologice. Aristotel poate fi şi el considerat, o personalitate interesată de acest domeniu, prin scrierile sale din domeniile politici, filozofiei, logici sau estetici. Personalităţi precum Galenus şi Hippocrate au dezvoltat cunoştinţele despre corpul uman, despre anatomia, fiziologia, precum şi despre patologia acestuia.
În evul mediu diverşi călători descriu experienţele lor printre membrii unor culturi diferite de a lor. Marco Polo descrie în lucrările sale viaţa mongolilor, obiceiurile acestora, cultura acestora etc. Cristofor Columb descrie cultura amerindienilor întâlniţi în călătoriile sale.
În secolele XIX-XX cunoştinţele despre civilizaţiile dispărute se îmbogăţesc considerabil datorită cercetărilor arheologice efectuate de arheologi precum Heinrich Schlimann (care a studiat civilizaţia miceniană), Jean Champollion (care a descifrat hieroglifele), Arthur Evans care a studiat civilizaţia minoică, Howard Carter, renumit egiptolog etc.
Howard Carter, probabil cel mai renumit egiptolog
Antropologi acestor secole încearcă să dezvolte metode ştiinţifice pentru studiul ştiinţelor sociale. Ei încearcă să descopere legile care guvernează societatea umană, convinşi fiind că precum procesele naturale au legile lor şi cele socio-culturale trebuie să aibă propriile legi.
Bibliografie:
http://en.wikipedia.org/wiki/Anthropology
Credit imagini: wikipedia.org
