Cea de-a doua stare „starea EZ” ar corespunde „apei structurate”
Cine ar fi știut că există o substanță de zece ori mai hidratantă decât apa? Aceasta este doar una dintre multele afirmații făcute de promotorii „apei structurate” și de numeroșii lor susținători celebri.
Apa structurată, spun ei, este o versiune de apă chimic diferită și mai bună. Moleculele de apă sunt aranjate altfel, ceea ce aduce cumpărătorului o gamă vastă de beneficii.
Așadar, dacă nu știai că apa ta obișnuită nu este suficient de... apă, atunci acest articol este pentru tine.
Avem parte de o aventură veselă prin lumile reclamelor cu celebrități, o versiune de chimie care este „creativă”, ca să spunem așa, și psihologia din spatele cumpărării unei ape care ar fi mai bună decât apa.
Nu e nevoie de mult timp pentru a căuta pe Internet și a găsi produse de vânzare bazate pe afirmația îndoielnică a existenței unei ape mai bune decât apa.
„Natural Action Portable Structured Water Unit”, vândut la 279 de dolari, este ca o mică pâlnie de filtrare prin care torni apa. Dacă plătești ceva mai mult, poți lua „Vitalizer Plus Vortex Water Revitalizer” cu 899 de dolari, care arată ca un blender și face apă structurată chiar pe blatul din bucătărie. Sau, dacă vrei să cheltuiești mult mai mult, există „Natural Action MagnaRay MR-24 Whole House Unit” la 2.999 de dolari, care arată foarte mult ca un filtru obișnuit pentru apa care merge la dozatorul de gheață al frigiderului.
Dacă nu vrei să o faci singur, există destule companii — precum Ed Hardy, Defiance și Mindful — care vând apă îmbuteliată despre care susțin că este deja structurată. Poți chiar să ți-o faci singur în varianta leneșă: cumperi sticle de sticlă de la Flaska cu 50–100 de dolari bucata, le umpli cu apă de la robinet, iar ele vor folosi „tehnologia de structurare vibrațională” pentru a o „energiza” în doar cinci minute.
Premisa de bază a apei structurate este unul dintre semnele clasice ale pseudoștiinței: alarmarea publicului că ceva nu este în regulă cu starea actuală a lucrurilor. În acest caz, cu apa obișnuită. Fie de la robinet, fie îmbuteliată, apa obișnuită ar fi haotică sau moartă. Strict vorbind, ambele sunt adevărate. Apa nu este, evident, un organism viu, deci i se poate spune moartă — deși „neînsuflețită” ar fi o alegere de cuvânt mai bună. Este și haotică, în sensul că este un lichid; iar într-un lichid, moleculele sunt libere și dezordonate.
Lichidul are un volum definit, dar nu are o formă definită; poate lua orice formă tocmai pentru că moleculele sale nu au structură.
Însă apa structurată — după cum se afirmă de unii — ar avea moleculele aranjate într-un tipar ordonat. De obicei, acest tipar este descris ca fiind un hexagon. (Și, ca să fie absolut clar, așa ceva nu există. Apa nu se comportă și nici nu se poate comporta în acest fel; vom vorbi mai mult despre asta imediat.)
În unele variante, șase molecule de apă obișnuită ar fi aranjate într-un hexagon: cei șase atomi mari de oxigen sunt vârfurile hexagonului, fiecare cu câte doi atomi de hidrogen atașați astfel încât să nu se încurce între ei. În alte versiuni, i se spune H3O2 (în loc de H2O), susținându-se că fiecare moleculă are un atom suplimentar de hidrogen și unul de oxigen. Mai este numită și „apă coerentă”, „apă primară”, „apă magnetizată”, „apă cristalină”, „apă hexagonală” sau „apă informată”. Adesea, apa obișnuită este etichetată cu termeni depreciativi precum „apă neinformată” sau „apă epuizată”.
După cum îți poți imagina, afirmațiile despre beneficiile acestei ape speciale sunt nesfârșite și aproape întotdeauna prea vagi pentru a putea fi falsificate sau testate. Se spune că îmbunătățește hidratarea și energia celulară; facilitează o mai bună absorbție a nutrienților și detoxifierea; oferă beneficii antiinflamatorii și pentru sistemul imunitar; aduce o digestie mai bună, sănătate a pielii și pierdere în greutate; și, preferata mea, că „rezonează cu vibrațiile energetice ale corpului tău pentru a-ți amplifica forța vitală”.
Afirmațiile despre structuri hexagonale ale apei nu sunt noi. Acum șaisprezece ani, am discutat despre ele, când vânzătorii de aparate de apă alcalină — la fel de pseudoștiințifice — susțineau că apa lor are și ea hexagoane.
Dar de atunci, a apărut un nou impuls „științific” și ideea a înflorit din nou. În 2013, dr. Gerald Pollack, profesor de bioinginerie la Universitatea din Washington, a publicat o carte pentru publicul larg numită „The Fourth Phase of Water”, în care discuta o descoperire reală și semnificativă din 2003: faptul că apa respinge obiecte precum microsferele de plastic în apropierea unei suprafețe hidrofile. El a propus câteva mecanisme speculative pentru a explica acest fenomen, inclusiv ipoteza discutată în cartea sa: că această „apă din zona de excludere” ar avea atomi suplimentari în fiecare moleculă. Această afirmație fantezistă a unui om de știință real a fost tot ce au avut nevoie escrocii pentru a împodobi vechile lor mașini de apă alcalină și a le rebrandui drept aparate de apă structurată (sau apă EZ, de la Exclusion Zone); iar acum celebrități precum Kourtney Kardashian și nenumărați influenceri de „wellness” — care nu au minimă pregătire științifică — promovează aceste dispozitive drept mașini miraculoase pentru sănătate.
Există câteva moduri reale în care moleculele de apă se pot asocia în clustere. Apa lichidă are energie termică manifestată prin mișcarea moleculară. Pe măsură ce moleculele se mișcă și se ciocnesc, legăturile de hidrogen se formează și se rup constant, la scări de timp de femtosecunde până la picosecunde. Moleculele de apă se pot organiza temporar în rețele tetraedrice, inele și structuri asemănătoare unor lanțuri, care persistă la fel de puțin. În condiții neobișnuite, moleculele de apă pot prezenta comportamente diferite — cum ar fi atunci când sunt confinate în spații nanometrice sau în prezența suprafețelor hidrofile, așa cum a descoperit Pollack cu zonele de excludere. Cercetătorii au folosit lasere și alte metode pentru a altera temporar structura apei, dar aceasta revine invariabil la starea normală în câteva picosecunde, din cauza mișcării termice rapide. Pe scurt, deși moleculele de apă formează constant asocieri și structuri dinamice, toate acestea sunt extrem de trecătoare, durând cel mult câteva picosecunde, și nicidecum structurile permanente invocate de promotorii apei structurate.
Dar acesta este doar unul dintre motivele pentru care așa-zisa apă „structurată” H3O2 nu există în realitate. Această moleculă este posibilă și reală (numele său chimic este „hidrat de ion hidroxid”); de exemplu, apare în unele complexe metalice, unde leagă atomi de metal. Însă, în condiții normale, este extrem de instabilă și se descompune rapid în compuși mai stabili precum H2O2 și H2O (peroxid de hidrogen și apă). Peroxidul de hidrogen este extrem de toxic. Dacă ai bea ceva care apoi s-ar descompune în peroxid de hidrogen, ai avea parte de o moarte rapidă și dureroasă. Până acum, nu a murit nimeni din cauza apei obținute cu aceste aparate, cel puțin nu știm să se fi întâmplat; deci putem fi destul de siguri că nu iese H3O2 din ele.
Dar să fim responsabili și să nu respingem aceste aparate doar pe baza afirmațiilor lor, ci pe baza rezultatelor testelor. Așadar, hai să mergem pe PubMed și să căutăm studii despre consumul de apă structurată pentru tratarea unei afecțiuni sau chiar pentru bunăstare generală și să vedem rezultatele.
Am găsit doar unul(!!), și este pentru animale: „Structured water: Effects on animals”, publicat în Journal of Animal Science în 2021. Este o analiză a 20 de ani de studii în care apa a fost expusă la câmpuri magnetice, iar apoi animalele de laborator sau cele de fermă au băut-o.
Concluzia articolului (probabil cea mai vagă pe care am văzut-o vreodată):
„O intensitate a câmpului magnetic de 1.000–3.000 G este necesară pentru a genera apă capabilă să exercite efecte benefice, în timp ce apele tratate cu intensități mai mari de 5.000 G pot avea efecte nocive... Cercetările pe animale efectuate până acum au demonstrat constant efecte benefice ale consumului de apă structurată. Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a demonstra cum apar aceste efecte și dacă aceste tipuri de ape structurate sunt sigure de consumat și utilizat pe termen lung”.
Articolul a fost scris de Michael I. Lindinger, care activează ca parte a „The Nutraceutical Alliance Inc.”. Afirmă că a fost „parte a unui contract de cercetare plătit... de Defiance Brands, Inc.”. Cine sunt aceștia? Păi, amintește-ți de la începutul discuției, când am enumerat unele produse de pe piață. Defiance este una dintre companiile care vând apă structurată îmbuteliată. Mare surpriză.
Dar niciun articol despre testarea pe oameni? Motivul este probabil simplu: niciuna dintre afirmațiile făcute nu este suficient de concretă pentru a fi testată; iar dacă ar fi, testele ar eșua. Cum nu există așa ceva ca „apă structurată”, ai testa apă împotriva apei pentru un efect la fel de vag și lipsit de sens precum „energie celulară îmbunătățită”. Ce om de știință care ține la reputația sa ar trimite un astfel de articol să fie validat de experți (peer-review)? Nu ar scăpa niciodată de ridicol.
Suntem aproape în punctul în care nu mai avem ce spune despre afirmațiile apei structurate, dar mai sunt totuși două aspecte de acoperit. Mai întâi, să privim câteva dintre alte semne clasice de pseudoștiință pe care acest produs le etalează:
• Apelul la natură. Dacă e natural, înseamnă că e sigur, sănătos și bun pentru tine. Multe dintre aceste produse folosesc termeni precum „apă pură de izvor montan”.
• Lista uriașă de beneficii de pe site-urile acestor companii rivalizează probabil, ca lungime, cu Biblia. Și, așa cum am văzut de sute de ori la Skeptoid: produsele care pretind că tratează totul, de fapt, nu tratează nimic.
• Folosirea mărturiilor personale, inclusiv ale influencerilor și celebrităților, în locul dovezilor.
• Lipsa oricărui mecanism teoretic prin care apa structurată ar putea fi benefică pentru organism, în condițiile în care nici măcar nu există o definiție consistentă pentru ea.
• Cartea lui Pollack a fost publicată pentru publicul larg, nu ca articol științific. Nu a trecut prin peer-review și nu avea obligația de a fi factuală. Trebuia doar să fie populară.
• Mult jargon pseudoștiințific: lipsit de sens pentru un om de știință, dar impresionant pentru un necunoscător care este și clientul țintă.
• Marketing prin influenceri plătiți și afiliați pe rețele sociale. Lucru care nu se întâmplă în știința reală.
Dar am putea continua așa toată ziua. Să trecem la al doilea punct final: psihologia persoanei care vrea să cumpere un astfel de produs.
Înțelegerea psihologiei și cunoașterea pârghiilor de acționat sunt componente esențiale pentru a vinde cu succes produse pseudoștiințifice precum apa structurată.
• Valoarea comunității. Oamenilor le place să aparțină unei comunități de persoane cu aceleași idei; marketerii adoră camerele de ecou unde toți gândesc la fel și cred orice spun ceilalți.
• Neîncrederea în medicina și știința convenționale este mereu populară, iar oamenii iubesc sentimentul de a deține o „adevăr ascuns”. Acceptarea unor produse care contrazic știința consacrată este satisfăcătoare psihologic și produce o mică doză de dopamină.
• Biasul de confirmare înflorește în comunitățile de „wellness” — la fel ca în aproape orice comunitate.
• Sentimentul de a cumpăra un produs premium — cum ar fi plata a aproape 3.000 de dolari pentru un filtru de apă indistinct de unul de 10 dolari pe Amazon — oferă o senzație de putere și superioritate.
• Asocierea prețului cu calitatea. Mulți oameni cred cu sinceritate că ceva mai scump trebuie să fie neapărat mai bun.
• Efectul placebo indus de orice schimbare de stil de viață. Am adăugat acest dispozitiv la apa mea, deci mă aștept să mă simt mai bine.
• Confuzia dintre corelație și cauzalitate. Ori de câte ori acești clienți se simt energici sau fericiți, tind să creadă că este datorită apei structurate. Iar „regresia către medie” explică de fapt când orice boală sau accident se vindecă natural, dar creierul nostru preferă să dea credit unei schimbări recente de stil de viață.
Ca să fim drepți, aproape orice adult inteligent este vulnerabil la aceste slăbiciuni. Și dacă ținem cont că majoritatea adulților nu știu și nici nu le pasă nimic despre chimia moleculară și nu înțeleg motivele pentru a cerceta sursele sau măcar nevoia de a o face, cu greu putem învinovăți victimele.
Vinovați pentru produse pseudoștiințifice trebuie să fie mereu cei care le vând, pentru că ei au responsabilitatea etică (dacă nu și legală) de a garanta validitatea și eficacitatea produselor lor.
În fine, aceasta a fost analiza sceptică de azi. Rămâneți curioși, rămâneți hidratați și fiți mereu sceptici.
{loadpsition rectangle}
Traducere după Skeptoid,com, cu acordul editorului.
Credit imagine: spirosolution.com
