Uneori este mai probabil să ne amintim cuvinte pe care am fost instruiţi să le uităm şi să uităm cuvinte pe care am fost instruiţi să ni le amintim. Cum se poate acest lucru? Se poate! Iată rezultatele unui studiu pe această temă.
Cincizeci şi şase de elevi au primit patru cuvinte din două categorii diferite(e.g. floare: crin; ţară: Rusia; floare:lalea; ţară: Suedia). Ceea ce este important e că jumătate dintre studenţi au fost rugaţi să memoreze aceste cuvinte, iar ceilalţi au fost rugaţi să le uite.
În continuare, elevii au fost rugaţi să ofere patru noi exemple aparţinând uneia dintre categoriile anterioare (e.g. flori). Pentru a-i ajuta, li s-au dat primele două litere ale unui nou exemplu (e.g. Pa_ pentru panseluţă).
Acest proces a fost repetat de mai multe ori, folosind diferite perechi iniţiale de cuvinte şi diferite categorii. După o sarcină de cinci minute menită să-i distragă, a existat un test de rememorare, în care elevilor li s-a cerut să menţioneze cât mai multe dintre perechile iniţiale de cuvinte. Aşa cum vă aşteptaţi, per total, elevii cărora li s-a spus să reţină percehile originale de cuvinte, chiar şi-au amintit mai multe dintre ele. Dar există o şmecherie.
În cazul studenţilor cărora li s-a spus să memoreze perechile iniţiale de cuvinte, generarea de noi exemple pentru o anumită categorie i-a făcut să uite cuvintele iniţiale aparţinând aceleiaşi categorii (şi-au amintit cu 16% mai puţine cuvinte iniţiale din categoriile pentru care au oferit noi exemple). Prin contrast, elevii cărora li s-a spus să uite cuvintele iniţiale nu au fost afectaţi astfel.
Rezultatul clar este acela că, în comparaţie cu elevii cărora li s-a spus să memoreze cuvintele, cei cărora li s-a spus să le uite şi-au amintit uşor mai multe dintre cuvintele iniţiale din categoriile pentru care trebuiau să se ofere noi exemple.
O potenţială explicaţie este aceea că elevii cărora li s-a spus să memoreze cuvintele iniţiale trebuiau să le inhibe atunci când venea vorba de generarea de noi exemple pentru o categorie dată. Acest proces de inhibare le-a afectat memoria la nivelul acestor cuvinte iniţiale. Prin contrast, se pare că studenţii cărora li s-a spus să uite cuvintele iniţiale nu au trebuit să le inhibe în timpul sarcinii de generare a unor noi exemple – într-un fel, cuvintele iniţiale fuseseră protejate de procesul de inhibare, făcând astfel ca ele să fie mai uşor de rememorat mai târziu.
”Prin urmare, în mod ironic, în timp ce intenţia de a-ţi aminti poate conduce la uitare, intenţia de a uita poate conduce la amintire”, au spus cercetătorii.
Textul reprezintă traducerea articolului How remembering can lead to forgetting, publicat de bps-research-digest.blogspot.com, cu acordul autorului.
Traducerea: Ana Cristina Dumitrache
