„Ai o viață calibrată atunci când majoritatea lucrurilor de care te temi oferă perspectiva incitantă a unei aventuri”, spune Nassim Taleb.
În original: „You have a calibrated life when most of what you fear has the titillating prospect of adventure”.
Probabil că pentru cititor neavizat (nefamiliarizat cu filozofia lui Taleb) această maximă nu are prea mult sens la o primă citire. Să încercăm să o explicăm...
Cu alte cuvinte, o viață este ceea ce trebuie atunci când temerile sunt însoțite de entuziasm.
Iată un scurt exemplu, înainte de a continua. Ești angajat, dar ți-ai dori independență. (Apropo, Taleb respinge totalmente ideea de a fi angajat. Are și o maximă pentru asta: „Nu există nicio stare intermediară între gheață și apă, dar există una între viață și moarte: angajarea”). Ai dori să-ți iei viața în propriile mâini, să demisionezi și să inițiezi o afacere mică, la care te gândești de ceva vreme. Dar teama este acolo, forțându-te să te întrebi iar și iar: chiar vrei să faci asta? Chiar vrei să riști? Dacă afacerea nu va merge și vei rămâne fără venit? Dar, pe de altă parte, entuziasmul unui nou început este mare. Entuziasmul nu are ca origine doar un venit obținut independent, ci și tentația libertății, a autodepășirii, a emoției unui nou început și a unui nou drum.
În această cheie vede Taleb lucrurile. Un pic de risc dă sens vieții. Înfruntarea incertitudinii, de asemenea. Altfel, viața sigură de angajat este similară paraliziei, singurele momente de „entuziasm” fiind cele câteva zile de concediu anual sau cine știe ce distracții de weekend identifici.
Una este frica stimulatoare de tipul celei expuse mai sus, stimulatoare, alta este frica paralizantă, care te împiedică să iei decizii care te pot avantaja.
Pe de altă parte, dacă ce te sperie te și atrage (seamănă cu o aventură), atunci înseamnă că ești în stadiul în care incertitudinea este stimul pentru o viață bine trăită, nu o barieră.
De ce este o astfel de viață „calibrată”? Aici intervine un concept care l-a făcut faimos pe Taleb, cel de „antifragil”. Dacă te expui voluntar la incertitudine și haos, chiar și eșecurile sunt utile, căci te consolidează, te fac mai puternic, „antifragil”. O viață calibrată nu este una în care te ții ascuns, ferit de orice riscuri asumate, sperând să nu pățești nimic; căci astfel ești fragil. La urma urmelor la un moment dat poți fi dat afară de la slujba aparent sigură, dar nu ai niciun plan și nici curajul de a concepe și iniția unul îndrăzneț. Sau, cum sunt multe cazuri, s-ar putea să fii (sau să crezi că ești) prea bătrân.
Un alt lucru pe care-l spune Taleb: temerile tale trebuie să fie de genul care entuziasmează. Adică temeri care stimulează acțiunea și schimbarea. Expunerea la incertitudine. Dacă temerile tale sunt doar de genul care paralizează, atunci paralizia este ce definește viața.
Sigur, Taleb nu spune să nu te temi, în genere, ci că dacă te temi de lucruri care ar putea duce la creștere, la o viață puțin eroică, mai bine „calibrată”, atunci ești pe drumul cel bun.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
