„Un erudit este cineva care afișează mai puțin decât știe; un jurnalist sau un consultant, opusul” afirmă Nassim Taleb. Așa să fie? Și totuși, pe cine ascultăm mai des, pe erudit sau pe jurnalist/ consultant? De ce și cu ce efecte?
În original: „An erudite is someone who displays less than he knows; a journalist or consultant, the opposite”.
Taleb și-a exprimat în multe rânduri disprețul pentru mulți jurnaliști ori consultanți, ori consilieri - care se exprimă ferm pe subiecte pe care nu le cunosc decât superficial. Unul dintre argumentele sale puternice este că aceștia nu-și pun pielea la bătaie; vorbesc, se exprimă cu pasiune, încearcă să dirijeze politici și decizii majore, dar nu-și asumă consecințele acțiunilor pe care le influențează. Să „conduci” ostilitățile care au loc într-o altă țară, din fața mesei de scris, este facil și lipsit de riscuri. În schimb nu este facil și nici lipsit de riscuri pentru cei care ajung să pună în practică decizii pe care le-ai influențat prin argumentații false sau superficiale.
Suntem toți obișnuiți cu tipul modern de jurnalist, care vorbește/ scrie mai mult decât citește, iar când citește se oprește la... presă, adică la secvențe de realitate fără context sau cu puțin context. Abia lungimea unei cărți permite însă surprinderea contextului. Iar dacă nu înțelegi contextul, nu înțelegi subiectul, iar dacă nu înțelegi subiectul, ajungi, lamentabil, la concluzii și propuneri profund greșite, care pot avea consecințe dezastruoase.
Să nu uităm că în chestiuni fundamentale, precum războiul, decizii importante economice, opțiuni de vot - jurnaliștii se pronunță astăzi în mod deschis. Dacă abordarea este una bine documentată, cu atât mai bine pentru cititori; dacă nu, cu atât mai rău.
Eruditul este cel care se aseamănă cu Noam Chomsky ori cu Nassim Taleb, adică este omul care se străduiește să fie și înalt specializat în unul sau mai multe domenii, dar care merge cu studiul și curiozitatea, pe cât posibil, în toate domeniile cunoașterii. Mai este posibil să fii la curent cu tot? Este, dar trebuie să fii extrem de selectiv și deosebit de pasionat (Taleb spune că pentru a deveni intelectual trebuie să citești 30-40 de ore pe săptămână!).
Pentru a fi realmente un învățat astăzi, nu poți fi doar expert în teoria relativității, pentru că nu ai bazele pentru opinii serioase pe subiecte precum situația politică din Rusia sau conflictele din Orientul Mijlociu. Inteligența nativă nu garantează opinii corecte pe orice subiect, pentru că multe dintre acestea necesită studiu aprofundat pentru a putea ajunge la concluzii rezonabile. Cazul lui Einstein, genial în fizică, dar destul de primitiv când este vorba de politică, este cel mai la îndemână pentru a ilustra cele spuse.
Noam Chomsky, de pildă, expert în lingvistică, este la curent, la nivel de detaliu cu toate aspectele fundamentale din toate domeniile științei. De asemenea, istoria și evoluția politică a lumii reprezintă alte domenii în care a studiat (și a scris) enorm. Modul în care mass-media funcționează într-o societate și cum aceasta este influențată și influențează - sunt și ele subiecte care au prezentat interes pentru eruditul american.
Probabil că o întrebare necesară este: poate fi jurnalistul de profesie profund? Poate ajunge erudit? Un jurnalist care are zilnic sarcina de a scrie articole și/ sau de a apărea în diverse emisiuni / podcasturi - pur și simplu nu are timpul necesar pentru a aprofunda subiecte importante. De exemplu, nu te clarifici cu privire la conflictul dintre Israel și palestinieni citind pagina de Wikipedia. Este nevoie de studiu îndelung, pasiune și dedicație. Iar acesta este unul dintre multele subiecte unde jurnalistul ajunge, prin natura meseriei.
Confuzia jurnaliștilor este adesea evidentă (dacă nu sunt manipulați sau dacă nu vor să manipuleze) pe diverse teme: azi este bine să fie disponibilizați angajații de la stat, mâine e rău; astăzi este bine să se taie pensiile, mâine este rău; astăzi este bine să crească impozitele, mâine este rău. Mereu opinii, mai niciodată raționamente profunde, în detaliu documentate. Probabil există impresia că publicul nu este dispus să asculte argumente de detaliu, ci mai degrabă concluzii rapide. Chiar dacă ar fi așa, argumentația ar trebui să existe, pentru că altfel concluziile par doar reacții emoționale.
Dar ce înseamnă că eruditul spune mai puțin decât știe? Aici suntem în situația paradoxală în care pur și simplu nu există multe contexte sociale în care un erudit se poate pronunța exhaustiv pe un subiect. Pentru a reveni la conflictul israelo-palestinian: este nevoie de un curs complet la nivel universitar pentru a înțelege evoluția conflictului, cauzele, alianțele, starea de fapt de astăzi șamd. Acest curs nu se poate preda într-o intervenție de 10 minute la TV.
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
