„Oamenii sunt mult mai puțin interesați în ceea ce încerci să le arăți decât în ceea ce încerci să ascunzi”. Este o maximă a lui Nassim Nicholas Taleb.
În original: „People are much less interested in what you are trying to show them than in what you are trying to hide”.
Este o observație profundă despre natura umană. Toți o cunoaștem, instinctiv, la nivel inconștient. Sigur, e nevoie de un gânditor pentru a o pune clar în cuvinte.
La ce se referă? La mai multe fațete ale naturii umane.
Ne cunoaștem pe noi înșine. Propria persoană este punctul de plecare cu privire la orice analiză a celorlalți. Suntem conștienți că purtăm diferite măști în funcție de contextul în care ne aflăm. Presupunem că și ceilalți sunt ca noi. Presupunem înainte de a avea date complete că și ceilalți sunt la fel: dincolo de masca socială se ascunde ceea ce este persoana în fapt, atunci când este singură cu sine.
Bun. Dar de ce ar fi ceilalți interesați de ce este ascuns? Pentru că ceea ce este ascuns este important, chiar definitoriu în multe situații.
Ce este, de regulă, ascuns? Suferințe. Tragedii. Ambiții mari. Greșeli. Aspecte jenante. Lipsuri. Defecte majore. Ilegalități. Probleme de personalitate. Boli mintale sau ale trupului.
De ce prezintă interes aceste lucruri? Întâi, pentru că avem o tendință naturală către ce este imperfect, morbid, imoral șamd. Ne fascinează, atunci când sunt identificate în ceilalți. Este ceea ce ne măgulește amorul-propriu și ne reașază permanent în lume. În plus, ceea ce este ascuns completează imaginea. Nu știi cine este cineva până nu știi ceea ce nu se vrea a fi cunoscut.
Îmi amintesc de o maximă a unuia dintre primii gânditori de la care ne-a rămas ceva, Bias din Priene (642-577 î.Hr.), care spunea că „Cei mai mulți oameni sunt răi” (gr. „Πλεῖστοι ἄνθρωποι κακοί”). Înainte ca eterna întrebare „Este omul bun sau rău de la natură?” să intre în scenă, era deja dat un răspuns :) Deși nu avem cum ști ce l-a condus pe Bias la această concluzie, este posibil să fi observat că în mai toți oameni sunt ascunse tendințe și comportamente care pot fi catalogate drepte „rele”. Acele părți rele sunt de regulă ascunse și de interes pentru ceilalți.
Nu este nimeni egal cu sine? Cel mai probabil nu. Și este de dorit astfel. Cum ar fi să ne comportăm în public fără niciun filtru, fără niciun control?
Maxima este din cartea Patul lui Procust, de N. N. Taleb.
