Cuvintele enantiosemantice sunt cele care au cel puțin două sensuri, un sens fiind opusul celuilalt. Cu alte cuvinte, conțin un sens și antonimul lui.
„Enantiosemantic” a intrat în română din franceză, dar e format cu elemente din greacă: ἐνάντιος (enantios) „contrar, opus, invers” și σημαντικός (sêmantikos) „care înseamnă”.
Câteva exemple:
• condescendență
| amabilitate, respect
| aer de superioritate, infatuare, aroganță
• a consulta
| a cere opinia unui specialist
| a oferi explicații ca specialist
• a împrumuta
| a da cu împrumut
| a lua cu împrumut
• a închiria
| a da cu chirie
| a lua în chirie
• a (se) lupta cu cineva
| împreună cu cineva
| împotriva cuiva
• a sancționa
| a aplica o sancțiune, a pedepsi pe cineva
| a aproba, a confirma, a da valabilitate unui act printr-o semnătură autorizată
• a toci
| a uza, a face ceva mai puțin ascuțit, mai puțin tăios
| a ascuți un obiect la tocilă
• adverbul „odată” este desemnează două coordonate temporale opuse, indicând a) „odinioară, în trecut” și b) „într-o bună zi, cândva (în viitor)”.
• Cred că și „a declina” intră în acest registru, cu cele două sensuri în funcție de uz:
1. a) „A-și declina răspunderea” - a nu-și asuma răspunderea și b) „A-și declina competența” - a nu-și recunoaște competența.
2. „A-și declina identitatea, numele, calitatea” - a-și spune numele, calitatea.
Sursa: Dexonline
