Ce sunt celulele coş? Cum poţi stimula una? Simţul cutanat sau simţul tactil presupune trei tipuri diferite de receptori. Unul din ei – celula coş - constă în fibre nervoase înfăşurate în jurul bazei firului de păr. Poţi verifica faptul că o singură celulă coş, atunci când e stimulată, produce o senzaţie detectabilă. Găseşte un singur fir de păr de pe braţ, îndoaie-l cu atenţie fără să deranjezi alte fire de păr sau să apeşi pielea şi observă senzaţia. Când firul de păr este îndoit prin presiune, neuronul trimite impulsuri către creier.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Gustul este de obicei numit simţul gustului, în ciuda faptului că olfacţia stăpâneşte abilitatea noastră de a gusta mâncarea şi lichidele. Celulele pentru gust sunt adunate laolaltă în mugurii gustativi de pe limbă, iar mugurii gustativi sunt ascunşi în umflăturile de pe limbă numite papile.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce este ”aroma terapia”? Unii psihologi consideră că mirosurile pot modifica starea de spirit. Un psiholog social a patentat un dispozitiv ce emite mirosuri despre care spune că sunt benefice din punct de vedere psihologic şi există o mică industrie bazată pe ideea de aroma terapie. Fiole mici cu miros plăcut ce emană substanţe sunt vândute oamenilor care vor să-şi sporească vigilenţa sau să-şi îmbunătăţească starea de spirit.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Ce este adaptarea olfactivă? Cât de completă este după câteva minute? Adaptarea senzorială, diminuarea răspunsului în urma stimulării continue, apare în cazul mirosului ca şi în celelalte simţuri. Adaptarea olfactivă este rapidă şi aproape completă din cauza unui sistem chimic special ce neutralizează răspunsul receptorilor olfactivi la mirosuri. În cazul olfacţiei, mirosurile par cu 80% mai puţin puternice după câteva minute de expunere la ele.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
De ce au şerpii limba bifurcată? Limba bifurcată a unui şarpe constituie un sistem necesar pentru detecţia mirosului. O pereche de senzori chimici, câte unul pe fiecare latură a bifurcaţiei limbii, furnizează direct informaţii către o parte a creierului numită vomeronasală sau organul lui Jacobson. De ce este limba şarpelui bifurcată? Pentru că aceasta oferă informaţii direcţionale şarpelui prin aceea că cei doi receptori sunt stimulaţi în grade diferite de mirosurile ce vin din direcţii diferite.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Vederea și auzul sunt adesea numite simțurile majore, în timp ce mirosul, gustul și simțul tactil sunt numite simțurile minore. Însă ele nu sunt, de fapt, minore. Oamenii care au pierdut un simț minor, precum olfacția (mirosul) sau simțul gustativ (gustul), sunt complet tulburați de handicapul lor. Este adevărat că simțurile minore au zone mai mici dedicate lor în creier și manuale, comparativ cu vederea și auzul.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
În discuţia despre percepţia vizuală am argumentat faptul că halucinaţiile demonstrează natura constructivă a percepţiei. Percepţia auditivă este, de asemenea, construită la nivelul creierului. Sunetul, ca orice experienţă integrată, trebuie să fie sintetizat (pus laolaltă) de mecanismele neuronale. La fel ca în cazul vederii, procesul de sinteză nu copiază întotdeauna identic informaţia senzorială ce ajunge la sistemul nervos.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Urechea internă se află dincolo de oscioare. Fereastra ovală este granița dintre urechea medie și cea internă, la fel cum timpanul (membrana timpanală) este granița între urechea medie și cea externă. Urechea internă este plină cu fluid și încastrată de unele dintre cele mai dure oase ale craniului. Organul principal al urechii interne este cochilia, o structură în formă de melc.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Cărui fel de energie răspunde simţul auditiv? În ce constă sunetul? În timp ce ochiul răspunde radiaţiei electromagnetice, urechea răspunde la undele de presiune din aer. Sunetul constă în unde alternative de aer comprimat şi decomprimat. De aceea poţi auzi notele de bas într-un concert zgomotos. Undele de presiune şi vibraţiile pe care le creează în lucruri sunt suficient de puternice pentru a fi receptate cu ajutorul simţului tactil.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Constanţa dimensiunii este tendinţa obiectelor de a păstra aceeaşi dimensiune aparentă indiferent dacă se apropie sau se depărtează de noi. De ce nu gândim că o maşină se micşorează când se îndepărtează de noi, chiar dacă imaginea de pe retină se micşorează? Noi ştim că se îndepărtează şi ştim asta la nivel primar ce nu necesită timp de gândire.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Când terapeuţii comportamentalişti abordează problemele pe termen lung, persoanelor aflate în tratament sau rudelor acestora li se poate cere să semneze un contract comportamental, în care se arată că sunt de acord să adere la anumite principii. Părinților li se poate cere să negocieze un contract cu un adolescent rebel, precizând libertăţi şi responsabilităţi.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Mişcarea relativă de la aproape la departe a obiectelor este un indicator pentru distanţă. Copiii o descoperă atunci când privesc prin fereastra maşinii. Obiectele îndepărtate apar statice, în timp ce copacii, stâlpii şi alte obiecte apropiate se mişcă. Copiii pot întreba: ”De ce aceşti copaci merg mai repede decât luna?” Acest fenomen este numit, de asemenea, mişcare paralaxă.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Majoritatea celor descrise până acum s-au întâmplat în Statele Unite. Ramura europeană a ştiinţei comportamentului animal s-a dezvoltat independent. A început în anii 1870 şi un secol mai târziu a fuzionat cu psihologia comparativă pentru a forma ştiinţa modernă a comportamentului animal. Tradiţia europeană a fost numită etologie. La mijlocul secolului, abordarea psihologiei comparative şi a etologiei a fost foarte diferită.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
Aaron Beck, director al Centrului pentru terapie cognitivă de la Universitatea din Pennsylvania, este descris în cea mai mare parte ca un terapeut cognitiv-comportamentalist. Ca şi Ellis, Beck a fost instruit în psihanaliza tradiţională, dar fiind deziluzionat de ea a început să-şi dezvolte propria terapie în anul 1959. Asemenea lui Ellis, Beck şi-a construit terapia în jurul ideii de eliminare a aspectelor iraţionale ale discursului interior şi pe încurajarea evaluărilor realiste ale situaţiilor.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
După ce succesul terapiei prin desensibilizare a atras atenţia asupra noului domeniu al terapiei comportamentale din anii '50 şi '60, terapeuţii comportamentalişti au început să se ramifice în diferite tipuri de terapie, bazate pe desensibilizare şi sensibilizare. Lucrarea lui Albert Bandura Principles of Behavior Modification (Principiile modificării comportamentului (1967) a introdus conceptele de întărire indirectă, modelare şi repetarea comportamentului pentru uzul terapeuţilor comportamentalişti.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey