În jurul anului 600 înaintea erei noastre, în Grecia Antică s-a descoperit că anumite rășini de conifere, dacă sunt frecate de țesături, capătă proprietatea de a atrage obiecte foarte mici. Aceste rășini poartă denumirea de chihlimbar.
Electronul. Etimologie
În greaca veche cuvântul pentru chihlimbar (ambră) era ἤλεκτρον (electron). Acum înţelegem că prin frecare de fapt chihlimbarul se electriza, prin pierderea sau primirea de electroni.
Magnetul. Etimologie
În aceeaşi perioadă şi tot pe teritoriul Greciei Antice a fost descoperit un minereu care avea proprietatea de a atrage fierul. Numele regiunii era Magnesia. De aceea, minereul respectiv a primit numele de "magnesia lithos", adică "piatră de Magnesia". Ulterior, substanţele care manifestau proprietatea de a atrage fierul au fost denumite magneţi, iar fenomenul magnetism. Altfel, tot de la numele regiunii acesteia vine şi numele elementelor chimice "magneziu" şi "mangan", care se găseau din belşug în zona respectivă.
Protonul. Etimologie
Că atomii sunt practic spaţiu gol, formaţi din nuclee de o sută de mii de ori mai mici decât volumul întregii entităţi atomice, a descoperit fizicianul britanic Rutherford prin 1910, bombardând o foiţă de aur cu radiaţii alfa. În 1919, tot el a arătat că bombardând cu radiaţii alfa variate tipuri de nuclee, acestea emit nuclee de hidrogen. A dedus că nucleele de hidrogen sunt componente universale ale tuturor nucleelor şi de aceea le-a denumit "protoni", căci în limba greacă "protos" înseamnă "primul", adică primordial, universal. Ulterior, în anii 1960, s-a arătat prin bombardarea protonilor cu electroni că nici protonii nu sunt particule elementare, ci sunt formaţi la rândul lor din alte particule mai mici denumite quarcuri.
